Social • 12 Mai 2007 •
Nu are stilistica erecta a filosofului si imoralistului. Nu are nici drama existential-crestina a rusului. Dimensiunea profetica a celor doi ii lipseste, de asemenea. Si, totusi, Nicolae Breban este un nietzschean autentic si un dostoievskian de anvergura.

De la Nietzsche s-a impregnat cu stiinta psihologica a lumii resentimentului si cu viziunea potrivit careia, vrem nu vrem, vom merge inainte, spre decadenta, iar de la Dostoievski a mostenit tipologia tipurilor tari ori slabe. Binele si raul coexista oximoronic in chiar ceea ce ar putea fi imaginat ca o retorica si o poetica a existentei insesi - acest postulat cvasi-teologic l-a preluat si de la neamt, si de la rus.

Cum ar trebui citit Breban, asadar? In doua directii simulatan, cred. Prima ar urmari personajele si evolutia lor in schema compozitionala a romanelor. Este ceea ce ar fi datoria unui critic literar. A doua directie ar urmari "ideologiile" transtipologice ale personajelor si ar sfarsi intr-o monografie de psihologie abisala. Ar fi vorba chiar de ceea ce ar trebui numit brebanism.

Acest brebanism depaseste puterea de investigatie a criticului inzestrat numai cu gust estetic, ori numai cu unelte de exegeza literara. Sa luam un exemplu: tipul de personaj din "Drumul la zid". Voi vorbi de protagonistul principal al naratiunii-poem. Este un anti-personaj radical. Traieste dogma unei experiente fara precedent romanesc: conservarea energiei vitale. Nu o face in numele unei mistici ori in virtutea unei presupozitii speculative. Pur si simplu, suntem invitati sa vedem cu ochii nostri fictionali cum arata energia vitala atunci cand ea nu se manifesta in actiune, ci in non-actiune. Viul. Ce forta epica are viul? Una pur lirica. Acesta e pariul auctorial. N-a mai indraznit nimeni sa se uite abisal pe verticala viului. In sus, s-au uitat misticii. Dar in jos? Nimeni. Cum isi va scrie reportajul un scafandru scufundat in adancimile viului?

Erau cateva optiuni de lucru, dar nici una nu era epica. Ei, bine, de unde apare epicul brebanian in viziunea sa din "Drumul la zid"? Flaubert visase sa scrie despre un personaj care nu face nimic si care nu imagineaza nimic. A reusit, oare, Breban? Da, dupa parerea mea. Intuitia lui a fost aceea din urmatoarea parabola: daca vrei ca un lucru sa para profund, construieste deasupra lui un munte.

Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.