Social • 6 Aprilie 2007 •
„Agentia secreta“, pe linga faptul ca este venirea lui De Niro ca regizor, beneficiaza de un Matt Damon care exceleaza in ambiguitate si rezerva.

Noua pelicula a lui De Niro nu e buna de clatit ochii (mai putin Angelina Jolie, a carei prestatie actoriceasca e echivalentul unui bolovan), dar iti lasa satisfactia unui demers analitic bine gindit. CIA si stramosii ei sint desfacuti clinic, ca o ceapa, iar spectatorul vede indeaproape si pe toate fetele fiecare foaie.

Numai bun de Graham Greene

Un membru WASP suta la suta, din tata, amiral in devenire, si mama, casnica, Edward Wilson (Matt Damon) e suficient de inteligent si de cenusiu ca, desi studiaza literele la facultate, sa aiba material de agent secret. De aici, ascensiunea lui profesionala te plimba prin cel de-al Doilea Razboi Mondial, Razboiul Rece, dezastrul de la Golful Porcilor, dezertarea la rusi a unor spioni britanici si, in oglinda, dezertarea la americani a unor spioni rusi, precum si piatra unghiulara, infiintarea CIA.

Pe drum, personajul sare din sacrificiu in sacrificiu: al variilor mentori, al iubirii, al casniciei, al fericirii fiului. Prieteni nu are oricum. Cu ce se alege in schimb? Ei, rectitudine morala si binele SUA. Si cu numeroase corabii miniaturale gazduite de varii sticle. In tot acest timp, Damon se agata cu dintii si ghearele de cenusiul asumat, rezonind cu Maurice Castle ("Factorul uman") in acest sens, dar parca o idee mai dezumanizat, si demersul ii reuseste cu brio.

Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.