In arta romaneasca contemporana, Vasile Craioveanu este un artist de o particulara valoare. Inclus in catalogul “Maestrii della ceramica moderne”, Editrice Florenta-Italia, Vasile Craioveanu practica daruit atat sculptura cat si pictura, fiind considerat de specialisti ca unul dintre maestrii nostri iconari.

Artistul a absolvit Academia Nationala de Arta in urma cu patru decenii, la aceste studii adaugandu-se sansa de a deveni un apropiat al Militei Patrascu, figura legendara a artei noastre. In atelierul Militei Patrascu l-am cunoscut pe Vasile Craioveanu, in 1967. Aici artistul si-a format personalitatea lucrand alaturi de aceasta mare doamna a artei noastre. De-a lungul anilor, Vasile Craioveanu s-a impus ca o figura aparte atat in arta romaneasca cat si in cea europeana fapt ce i-a adus in semn de recunoastere numeroase premii, atat in tara cat si in strainatate. De curand, cu prilejul unei noi expozitii, am reusit sa port o convorbire cu Vasile Craioveanu, incarcata de semnificatii.

Vasile Craioveanu, pentru inceput te-as intreba ce te-a determinat sa alegi arta, creatia, ca mod de afirmare a personalitatii?

Provin din zona Buzaului, unde traditia sculpturii crucilor este foarte puternica. Tatal meu, N.Craioveanu, si-a dedicat viata artei, transmitand copiilor sai acest crez, asa ca pentru mine creatia reprezinta modul in care imi povestesc gandurile, starile si prin care doresc sa transmit o experienta de viata.

Din cate stiu, dintre personalitatile care ti-au influentat cariera, Milita Patrascu este cea mai importanta?!

Nimic mai adevarat. Intr-adevar, in atelierul Militei Patrascu (unde ii pozase Brancusi), m-am format ca artist dar si ca om. Aici, am invatat sa descifrez pulsul materiei. Maestra mea stia, ca nimeni altul, sa ma indrume, facand apel la cea mai subtila metoda, cand, in tensiunea lucrului impovarat din greu, aveam momente de ezitare. Reusea prin povestiri pline de invataminte sa-mi redea inariparea. Incetul cu incetul, pildele prindeau contur in constiinta si mana mea. Asa am inceput sa invat ce inseamna in arta plastica, doctrina clasica (conturul general, punctul central, punctul de fuga, unitatea de stil, respectul fata de material, detasarea, smerenia fata de arta si valorile umane, bucuria de a crea).

Cum ai cunoscut-o pe Milita Patrascu?

Am cunoscut-o pe Milita Patrascu in 1967, printr-un amic comun, Radu Ionescu. In 1968, a participat le vernisarea expozitiei mele de ceramica, la Sala Kalinderu. De atunci, pana in 1977, pot sa spun ca am urmat un "tratament" de vizite saptamanale, convorbiri si lucru in casa si atelierul de pe strada Pictor Negulici, casa proiectata de pictorul si arhitectul Marcel Iancu. Datorita faptului ca a lucrat si s-a instruit alaturi de mari personalitati ale secolului, Milita Patrascu era o biblioteca vie. De pilda, primele studii la Academia Saint Petersburg, apoi in 1908 la Munchen, le-a facut alaturi de Kandinski. Din 1914, a fost eleva lui Bourdelle si Matisse, iar din 1927, a lui Brancusi. Pe Matisse, Milita l-a insotit ca interpreta in Rusia, fiind invitati ai colectionarului Scinkine. De altfel, Matisse a indrumat-o spre Brancusi. I-a fost elev opt ani, apoi prieteni toata viata. Milita a avut un rol important in a-l determina pe sculptor sa realizeze complexul Targu Jiu. Dupa 1947, a avut necazuri. Fost consilier al casei Regale pentru sculptura, Milita a fost implicata intr-un proces greu, prin 1954, alaturi de Lena Constante. A fost nevoita sa lucreze monumente funerare la Cimitirul Bellu. Este un capitol mai putin cunoscut, dar important pentru sculptura sa.

Stiu ca in acest domeniu ati lucrat impreuna.

Da, am colaborat cu Milita la cateva din aceste monumente - la George Bacovia, Panait Istrati, Gusti. De altfel, ea m-a invatat sa fac ceramica si sculptura. Pacat ca scoala romaneasca nu a beneficiat de o catedra a ei.A fost o pierdere pentru arta romaneasca. Cu toate acestea a fost, cred, un om fericit. A lucrat pana la 92 de ani, a fost apropiata de multe dintre geniile secolului. A murit inainte de cutremurul din 1977. Eu am dus-o la spital. Nu s-a mai intors acasa si, ce e mai trist e ca totul a fost instrainat si nu se mai stie nimic de lucrarile sale.

Vasile Craioveanu, printre altele, esti cunoscut ca un mare iconar. Profesor de iconografie la Academia de Arte din Bucuresti, ai fost atras din tinerete de aceasta arta. Ce reprezinta icoana pentru demersul tau artistic?

Dupa cum se stie, faurirea de icoane in Romania, ca si in celelalte tari din Estul Europei, a fost interzisa in timpul comunismului. Eu am facut, totusi, icoane. Studiile pe care le-am facut in Grecia mi-au desavarsit traditia si tehnica bizantina.

Nascut fiind in zona rurala, se citeste in lucrarile tale impletirea traditiei iconarului cu elemente folclorice.

Iubesc lumea rurala, imi plac taranii si caii. Poate voi scrie o carte despre rolul calului in istoria omenirii.
Folosesc, de asemenea, si alte elemente decorative specifice populare precum: pomul vietii, soarele si luna, pasarea sufletului si altele.


Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.