Social • 15 Martie 2007 •
Miraculoasa, atractia muzicii chopiniene se exercita o forta particulara asupra melomanului, adresandu-se deopotriva intelectului si afectivitatii. Mai ales in aceasta luna primavaratica a lui Martie, care a inceput, in prima zi, cu aniversarea nasterii compozitorului. I-a fost dedicat, in semn de afectuoasa comuniune, recitalul sustinut de Ilinca Dumitrescu la Ateneul roman, organizat cu sprijinul Institutului polonez.
Intr-o atmosfera impresionanta de vibratie emotionala, sala arhiplina de iubitori ai muzicii pianistice a reflectat acel factor special pentru momentele romantice esentiale. In ceea ce o priveste pe Ilinca Dumitrescu, personalitate de elita a vietii noastre muzicale, recitalul acesta inseamna mult. El s-a conturat in primul rand ca un raspuns de artist la o perioada cu complexe problematici existentiale, carora a avut puterea sa le faca fata. Caci cea mai importanta atitudine este aceea a reechilibrarii contrariilor prin gandire si studiu asupra unui tezaur estetic. Daca acesta are si valoare afectiva romantica, presupunem ca se amplifica posibilitatea de a oferi interpretului argumentele propriilor motivatii. Am simtit aceasta ascultand derularea recitalului Chopin, construit cu multa stiinta a efectului spectacular. Pornind de la Mazurci, miniaturi fermecatoare ce l-au insotit toata viata pe compozitor oglindindu-i gandurile, Ilinca Dumitrescu a poposit apoi in lumea Improptuurilor ( nr. 1 si Fantezia Improptu) pentru a da libertate acelei cvasi improvizatii caracteristic romantice, ajungand o clipa in aura elegantei spirituale - am numit Valsurile - si ale spiritului eroico-patetic al Baladei intaia.

Cu o scurta introducere in atmosfera, prin Nocturna op. 27 nr. 1, pianista a pregatit partea finala a recitalului, care devenea grava, cu accente tragice chiar - Sonata a doua, in Si bemol minor. Parcursul acestui epos alcatuit din componente contrastante in succesiune da masura orizontului artistic al interpretei pentru care poemul pianistic devine o problema complexa prin expresie si constructie. Este impresionant modul in care Ilinca Dumitrescu a fost urmarita intr-o stare de reculegere linistita, impletind atentia si subtila reactie la pagini muzicale care, de doua secole, au devenit extrem de familiare tuturor celor care iubesc muzica. Pianistica sa perfect adaptata exigentelor compozitorului, prin sunet, agilitate si planuri sonore, denota ca, de-a lungul carierei sale, Ilinca Dumitrescu si-a faurit mijloacele cele mai adecvate temperamental, pentru a ajunge la o arta capabila sa o reprezinte plenar si consecvent in aparitiile sale concertistice. In semn de raspuns pentru muzica si interpretare, intr-un moment chopinian si ca reper aniversar, publicul a oferit cu generozitate flori care, impodobind pianul, au creat pentru final ideala imagine romantica a acestei seri.

Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.