Interviu cu academicianul Ionel Haiduc, presedintele Academiei Romane

- Cum intelegeti rolul Academiei Romane in transformarile pe care le impune aderarea Romaniei la UE?

- Academia Romana poate juca un rol multiplu, pe mai multe planuri. Poate contribui - si isi propune s-o faca - la elaborarea strategiei post-aderare, cu participarea Institutului National de Cercetari Economice si a altor experti, cercetatori sau membri ai Academiei Romane. Exista o strategie Nationala a Cercetarii stiintifice pentru perioada 2007-2013 iar Academia Romana are de jucat un rol in realizarea acesteia, prin promovarea cercetarii de excelenta si a vizibilitatii internationale a stiintei cultivate in Romania. Probabil, cercetarea stiintifica este mai apropiata de adevarata integrare a Romaniei decat alte domenii, ca rezultat al participarii oamenilor de stiinta romani in viata stiintifica internationala, in proiecte europene, in activitatea unor institutii si organisme stiintifice internationale. Acestea vor trebui extinse pentru ca aderarea sa se transforme in integrare deplina. Desigur, aceasta va necesita ceva timp.

Cand hobby-ul devine profesiune

- Sunteti unul dintre savantii romani recunoscuti in mediile stiintifice internationale. A fost greu drumul consacrarii?

- Daca este adevarat ce spuneti, "consacrarea" (atata cata exista) a venit de la sine, fara premeditare, ca rezultat al prezentei constante cu lucrari stiintifice (unele realizate in colaborare cu colegi din strainatate) in reviste internationale prestigioase si mai ales prin publicarea unor lucrari si cartii care au lansat cateva idei noi.

Primele mele carti, publicate in limba romana (1960), poloneza (1964), engleza (1970, 1985) au contribuit la constituirea unui capitol nou in chimia anorganica, asa-numita chimie a ciclurilor anorganice (domeniu in care se organizeaza acum simpozioane internationale specializate cu o periodicitate de trei ani). O alta carte, publicata in anul 2000 in colaborare cu profesorul F.T. Edelmann din Germania, a fost recenzata intr-o revista a Societatii Americane de Chimie, in care se scria: "Ca disciplina distincta, chimia supramoleculara organometalica nu a existat pana la aparitia cartii lui Haiduc si Edelmann". Mai mult decat atat nu isi poate dori niciun cercetator. Secretul este sa reusesti sa-ti transformi hobby-ul in profesiune (in cazul meu, chimia) si atunci lucrezi cu placere si pasiune, fara sa obosesti.

- In general, cand se vorbeste de cercetarea stiintifica se invoca mai cu seama lipsa de finantare. Nu credeti ca finantarea este o conditie necesara insa nu si suficienta? Daca da, ce ar mai trebui sa se faca?

- Finantarea cercetarii stiintifice este o conditie esentiala a performantei, fiindca cercetarea este o activitate din ce in ce mai costisitoare, datorita perfectionarii continue a aparaturii (care devine din ce in ce mai complexa), a mijloacelor de documentare si comunicare.

Decisive sunt insa resursele umane. Cercetarea de performanta are nevoie de un minim de conditii care s-o faca atragatoare pentru mintile cele mai stralucite, salarizarea decenta fiind una dintre ele, dar nu prima. Adevaratul cercetator se intereseaza intai de conditiile de lucru de care poate beneficia si abia apoi intreaba despre salariu. in tara noastra ar fi esential ca fondurile disponibile pentru cercetare - atatea cate exista si in evidenta crestere - sa fie folosite rational si cu maxima eficienta, sa promoveze excelenta, sa ajunga acolo unde exista rezultate de performanta, sa nu fie irosite prin administrare superficiala sau ingradita de o birocratie excesiva.

Evaluarea corecta a rezultatelor cercetarii pe baza de validare internationala ar trebui sa stea la baza distribuirii fondurilor. Cercetarea fundamentala, numita si cercetare de baza (care creeaza cunostinte noi, formeaza resursele umane inalt calificate si aduce prestigiu tarii, institutiilor si indivizilor) trebuie finantata de stat, iar cercetarea aplicativa, cu sprijin conditionat si o contributie controlata a statului, trebuie finantata de beneficiar, adica de asa-zisii "agenti economici". Nu este o idee originala, asa se procedeaza in toate tarile avansate !

Pentru atragerea tinerilor in cercetarea academica

- Care sunt domeniile stiintifice in care Romania are cele mai multe sanse de afirmare internationala?

- Exista talente si rezultate remarcabile in toate domeniile, dar de multe ori acestea sunt izolate si se concentreaza in putine centre de excelenta. Am in vedere centre de excelenta reale, nu cele declarate oficial pe baza unor evaluari discutabile. Daca judecam dupa rezultatele unor evaluari internationale, cercetarea romaneasca este mai vizibila si mai performanta in domeniile fizicii, chimiei, matematicii, in unele capitole ale stiintelor ingineresti, biologice si medicale.

Contributia cercetarii romanesti la fluxul principal al stiintei este mai evidenta in aceste domenii. Desi dispunem de specialisti de inalta competenta si in alte domenii, cum ar fi stiintele agricole, stiintele socio-umane, acestia se concentreaza mai mult asupra unor lucrari de interes national (importante, adeseori de amploare si de mare valoare) si se manifesta mai putin in literatura stiintifica internationala.

- Ce proiecte aveti pentru promovarea tinerilor in cercetarea stiintifica academica?

- Putem vorbi mai mult despre dorinte decat de proiecte concrete cu perspective de realizare pe termen scurt. Ar trebui sa avem posibilitatea de a oferi angajamente in cercetare si cai de promovare si avansare tinerilor care se specializeaza in domenii de avangarda, in tara si strainatate, sau care se remarca prin performante deosebite in cercetare.

Ar trebui sa se gaseasca o cale de atragere a cercetatorilor romani din diaspora, pentru colaborari cu institutele de cercetari din tara si eventual chiar pentru repatriere. Exista o initiativa a unui grup de cercetatori din diaspora si din tara pentru infiintarea unui Institut Roman de Studii Avansate care sa atraga oameni de stiinta romani si straini in activitati stiintifice si de formare la un inalt nivel. Un asemenea institut vizeaza atat tineri cat si cercetatori cu mai multa experienta.

- Aveti mai putin de un an de cand sunteti presedintele Academiei Romane. Ne puteti vorbi despre realizarile, dificultatile si sperantele dumneavoastra?

- Am pornit in aceasta functie cu planuri mari si cu un optimism care se pare ca s-a dovedit exagerat. Vom face in curand, intr-o adunare generala a Academiei Romane, analiza activitatii din anul anterior si atunci vom avea o imagine mai clara si completa asupra starii institutiei noastre. Pot spune ca la conducerea Academiei s-a coagulat o echipa care lucreaza intr-o atmosfera de buna colaborare si coeziune, preocupata de prestigiul institutiei, de vizibilitatea Academiei Romane in tara si peste hotare.

• Cercetarea stiintifica este mai apropiata de adevarata integrare a Romaniei decat alte domenii, ca rezultat al participarii oamenilor de stiinta romani in viata stiintifica internationala, in proiecte europene, in activitatea unor institutii si organisme internationale. Acestea ar trebui extinse pentru ca aderarea sa se transforme in integrarea deplina.

• in tara noastra ar fi esential ca fondurile disponibile pentru cercetare - atatea cate exista si in evidenta crestere - sa fie folosite rational si cu maxima eficienta, sa promoveze excelenta, sa ajunga acolo unde sunt rezultate de performanta, sa nu fie irosite prin administrare superficiala sau ingradite de o birocratie excesiva.

• Daca judecam dupa rezultatele unor evaluari internationale, cercetarea romaneasca este mai vizibila si mai performanta in domeniile fizicii, chimiei, matematicii si in unele capitole ale stiintelor ingineresti, biologice si medicale.


Despre autor:

Sursa: Curentul.ro


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.