Interviu cu soprana Mariana Nicolesco

- Doamna Mariana Nicolesco, v-ati intors zilele trecute din Anglia. Ati petrecut o vacanta in Tara Galilor, ori este vorba despre o noua misiune artistica?

- Anul 2007 a inceput pentru mine la Palermo cu acel minunat concert in superba biserica baroca Chiesa del Gesù, in care i-am avut alaturi pe mai multi tineri artisti romani pe care-i urmaresc
si-i indrum indeaproape. Cantasem la Palermo "La Traviata" la inceputurile carierei mele si am fost fericita cand un bariton palermitan mi-a spus ca si azi se mai vorbeste de acele spectacole.

E un lucru minunat sa vezi ca aceasta mare capitala a culturii mediteraneene are trei edificii dominante, toate trei dedicate spiritualitatii si culturii: Catedrala, sublimul Teatro Massimo, dedicat operei, si nu mai putin impresionanta Politeama Garibaldi, sediul de azi al Orchestrei Simfonice din Palermo, aceea care de fapt ne-a acompaniat. Acum m-am intors, intr-adevar, din Tara Galilor, unde Universitatea din Cardiff i-a incredintat marelui tenor Dennis O’Neill o admirabila cladire istorica, anume restaurata, pentru crearea Academiei Internationale de Canto unde studentii, admisi pentru un an, in conditii remarcabile, se bucura de privilegiul de a lucra cu unii dintre cei mai de seama artisti lirici ai timpurilor noastre: Sherill Milnes, Bernd Weikl, Ann Murray, Jean Eaglen, Tereza Berganza, Roberto Scandiuzzi, Gwyneth Jones si Marilyn Horne.

Onoarea de a inaugura aceasta importanta Academie de Canto, Dennis O’Neill mi-a rezervat-o mie, iar Concertul - Master Class, care a incheiat colaborarea mea din aceste zile cu admirabilele voci de la Cardiff, a facut ca publicul sa ramana cu noi pana seara tarziu, intr-o atmosfera de entuziasm si sarbatoare.

- Ati fost distinsa cu onoruri atat la Palermo cat si la Cardiff...

- Onorurile acestea imi fac o mare placere, desigur, si le consider utile in masura in care ma ajuta in demersul meu legat de tanara generatie. La Palermo mi-a fost oferita intr-adevar o distinctie cu totul deosebita, pentru implinirile mele artistice: Medalia Siciliei. Iar eu am fost fericita ca imprejurarea invitarii mele mi-a ingaduit sa iau cu mine sapte tineri artisti romani care au stralucit, asa cum ma asteptam.

A fost prima noastra manifestare de o asemenea anvergura si de un asemenea prestigiu dupa integrarea Romaniei in UE. La Cardiff mi-a fost propus titlul de Honorary Visiting Professor, ceea ce inseamna ca voi reveni adesea in capitalaTarii Galilor, dar si ca voi consolida relatia stabilita acum, primind in Romania studentii Academiei de Canto dornici sa aprofundeze cu mine misterele interpretarii lirice. La Cardiff sunt prezenti inca de pe acum doi tineri artisti romani. Asa cum va imaginati, nu sunt complet straina de prezenta lor acolo.

- Yehudi Menuhin v-a spus: "Esti nascuta sa canti" si ati cantat pe toate marile scene ale lumii. Care este rolul vietii dvs.?

- Am cantat cu aceeasi daruire toate rolurile pe care le-am interpretat. Multe, dupa cate am constatat in Europa, in Japonia sau in America au ramas in memoria colectiva: Violetta in "La Traviata" de Verdi, Donna Elvira in "Don Giovanni" sau Elettra in "Idomeneo" de Mozart, Beatrice in "Beatrice di Tenda" de Bellini, Anna Bolena din opera cu acelasi nume sau Elisabeta I din "Roberto Devereux" de Donizetti.

- Cariera dvs, ati spus odata, nu este facuta nici de agenti, nici de publicitate...

- Exact, ea s-a constituit in mod legitim, in functie de imperativul in fata caruia se aflau marile teatre de opera de a avea certitudinea succeselor si a triumfurilor, in functie de dragostea publicului, care m-a iubit dintotdeauna, si de aprecierea criticilor de valoare si cu autoritate profesionala si morala.

- Azi lucrurile evolueaza, dupa cat se pare, pe coordonate mediatice si pe manipulari publicitare. Cum comentati recentul scandal de la Teatrul alla Scala?

- In anii ‘70 si ‘80 era o soprana care avea o frumoasa voce verdiana si ale carei performante deceptionau de cele mai multe ori. Cand a invatat sa cante mai ca lumea, din pacate nu mai avea voce. Era insa prezentata cu rafale publicitare ca o mare soprana care avea sa produca cutremure, si dupa aceea se scria ca, din pacate, nu fusese in ziua sa cea buna. Mecanica asta se repeta ori de cate ori avea spectacol. Atunci am observat pentru prima data efectele perverse ale publicitatii care avea sa invadeze lumea, si lumea lirica intre altele.

Ce s-a intamplat la Scala? Ei bine, ceea ce merge in multe alte teatre in care publicul are competente mai reduse si ia drept litera de evanghelie publicitatea insistenta. La Teatro alla Scala nu merge, nici macar in aceasta perioada de mare criza pe care o traverseaza teatrul milanez. Publicul s-a rebelat la o interpretare pe care a considerat-o neconforma cu standardele Scalei. Atat de mare a fost spaima directorului, Stephane Lissner, un francez, incat pe loc a anulat spectacolul in pregatire cu opera "Candide" de Leonard Bernstein, dupa premiera caruia, prevazuta in luna februarie, cine ar fi zburat nu mai era tenorul, ci directorul in persoana.

- Respectati cu rigurozitate o regula rar intalnita la noi: puneti la dispozitia presei informatii precise si fotografii de la evenimentele pe care le creati...

- Este o datorie aceea de a mentine in atentia generala adevaratele acte de cultura, dupa cum este lamentabil sa constati ca sunt publicate reportaje elogioase despre false "succese romanesti" peste hotare, asa cum mi-a fost dat sa vad la celebrarea intrarii noastre in Europa.

Eu sunt promotoarea informatiei riguroase legate de tot ceea ce fac in Romania si in lume pentru tanara generatie de artisti, impreuna cu aceasta, care altfel nu ar fi, nici pe departe, in atentia generala, asa dupa cum o antrenez de altfel in atatea si atatea emisiuni de radio sau in spectacole televizate. Inainte de a face eu acest lucru, si gratuit, nu stiu ca asa ceva sa se mai fi intamplat.

Consider ca pe o obligatie a mea, dupa tot ce mi-a oferit arta lirica pe tot mapamondul, sa transmit altora secretele artei cantului, de vreme ce aceasta este expresia cea mai directa a sacralitatii. Publicul trebuie informat despre acest lucru. Si de altfel raspunsul sau este formidabil. In afara de informatiile pe care, punctual, le pun la dispozitia presei, nu am ezitat niciodata sa raspund vreunui jurnalist. Dovada interviul de fata.


Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.