O viata inchinata teatrului

- S-a spus ca la Mamouret razi si plangi, ca diversitatea de caractere a personajelor aflate intre adolescenta si senectute creeaza fundalul pe care se desfasoara verva si farmecul Tamarei Buciuceanu, revenita pe scena pe care a repurtat atatea succese... Cum a fost posibil...?

- M-a bucurat faptul ca regizorul Dinu Cernescu si directorul Teatrului Bulandra, Alexandru Darie, s-au gandit sa imi faciliteze revenirea mea cu un rol mai special. S-ar parea ca, in decursul a 55 de ani de cariera, am reusit sa fac intotdeauna trecerile de la ras la plans pe nesimtite... Randul trecut, regizorul de culise mi-a spus: "De zece ori ati fost chemata la scena", spectatorii s-au ridicat in picioare, au aplaudat frenetic si au strigat :"Bravo, Tamara!". Sunt multumita, inseamna ca am avut succes.

- Un succes dintr-o serie lunga... Cu ce sentimente priviti inapoi ?

- Vreau sa va spun ca, pentru mine, cariera a insemnat totul. Am avut noroc, sotul meu, doctorul Botez a inteles acest lucru inca de la inceput, am fost casatorita 33 de ani, dar acum 13 ani a murit. Simt nevoia sa-l vad totdeauna, dar nu suntem nemuritori. Era omul care mi-a respectat extraordinar cariera. Mi-a si spus: "Ma simt foarte bine in rolul de print consort pentru ca, pentru tine, viata ta e teatrul." In cei 55 de ani de teatru am facut sute de reprezentatii, roluri de diverse facturi, am jucat si drame, daca ati vazut "Dimineata pierduta" a Gabrielei Adamesteanu in regia Catalinei Buzoianu, Chirita la Iasi am facut-o la ea acasa, in Moldova mea. Intr-o noapte, Mircea Radu Iacoban si Alexandru Dabija mi-au dat telefon si m-au intrebat: "Tamara, vrei sa joci Chiritia?" Si le-am spus: "Da!". Si asa s-a si intamplat. Horea Popescu a montat pentru mine Gaitele pe care le-am jucat 17 zile la Tel Aviv, la Haifa si la Beer Sheva.

Eu mi-am luat cariera in serios, nu am facut nici un compromis, am jucat diferite genuri, nu am avut necazuri cu nimeni. Am, avut norocul sa lucrez cu regizori foarte mari si cu actori extraordinari. Oamenii isi aduc aminte de extraordinarele montari semnate de Liviu Ciulei, de Horea Popescu, de Alexandru Tocilescu, de Catalina Buzoianu si de multi altii. Am jucat cu Ogasanu, cu Dinica, cu Moraru, cu Ciubotarasu, cu Birlic, cu Nineta Gusti, cu Septilici, cu Gina Patrichi, cu Rodica Tapalaga, cu Irina Petrescu, cu multi actori minunati de care, cu mare placere, imi aduc aminte.

Pacat ca au disparut mari actori, printre care si George Constantin... L-am stimat si l-am adorat pentru daruirea lui extraordinara cu care incanta publicul. Vreau sa spun ca am facut si televiziune si filme de lung metraj si am jucat si la opereta - cu care am facut turnee in toata Europa, am jucat si am cantat in cinci limbi straine, dupa care am plecat in patru continente, in aproape 30 de capitale cu "Caviar, vodca si... bye-bye" a lui George Astalos in regia lui Dan Puican, cinci oameni au fost, dumnealui ca regizor si Stela, Arsinel si Eugen Cristea parteneri. Ne-am bucurat de un succes enorm. Am fost primiti foarte frumos de ambasadele noastre din tarile respective, din America, din Europa, din Asia si din Australia. Am fost si in tara cangurilor.

Vreau sa va spun ca omul ramane cu calatoria. Imi voi aduce aminte mereu de aplauzele la premierele pe care le-am avut. Cateodata stau si ma intreb cum au trecut 55 de ani de teatru. Sunt fericita atunci cand cineva ma opreste pe strada si imi spune: "Sa fii sanatoasa si sa ne mai descretesti fruntile.

Profesia mea am considerat-o a doua mea viata iar teatrul l-am considerat a doua mea casa. Am respectat cabiniera, am respectat omul de la sunet, omul de la lumina, oamenii scenei, regizorul de culise si masinistii. Ei mi-au dat foarte multa incredere... Am trait o viata de care nu mi-e rusine, oamenii pe strada cu mult respect ma saluta... Cele cinci filme cu liceeni mi-au daruit marea iubire a tinerilor. Am fost profa de mate, cum se spune, si am ramas doamna Isoscel, dupa 20 de ani de la prima filmare, iar Mircea Muresan mi-a oferit ocazia sa fac cele doua serii "Blestemul Pamantului - Blestemul Iubirii", alaturi de Cotescu, de Petrica Gheorghiu, de Besoiu. Am jucat intr-o atmosfera de colegialitate, ca intr-o familie m-am simtit intotdeauna.

Eu sunt leoaica in horoscop si s-ar parea ca e o zodie buna: leoaicele sunt tenace, pline de forta, de energie. Sa multumesc bunului Dumnezeu ca sunt sanatoasa, ca joc. Nu exista zi ca inainte de culcare sa nu citesc o carte mai bine doua ore, pentru ca mintea sa lucreze, sa nu oboseasca. Atitudinea mea fata de toata lumea a fost de generozitate, de bun simt, de respect. Cinstea, generozitatea, demnitatea m-au condus in viata.

Probabil ca generatiile noi care vin in urma noastra vor lua ce a fost mai bun de la noi. Mi-am propus inca sa mai stau pe scena cand toata lumea doreste asta, Teatrul de Opereta m-a invitat intr-o distributia unui cunoscut musical. Anul acesta am avut bucuria sa joc intr-o piesa a lui Adrian Lustig in regia lui Horatiu Malaele. Ne-am inteles atat de bine pentru ca este un actor excelent dar si un bun regizor.

- Spuneati ca talentul artistic este un microb de familie...

- In a patra generatie a familiei noastre exista talente. In familia Iuliei Buciuceanu, sora mea, fosta mare cantareata a Operei Romane si sotia lui George Constantin exista Mihai Constantin, un actor nascut pentru scena. A jucat Oblomov la Bulandra, Regele in Hamlet la Craiova cu mare succes si imi pare bine ca acest microb s-a transmis din generatie in generatie. El are doi copii, pe Matei si pe Mariuca - care are patru ani si este deja la scoala de balet. Sora mea are multe premii internationale si a cantat pe mari scene cu parteneri celebri. Si eu am cantat opt ani de zile la opereta, cu care am plecat si in Germania si in Italia si in Bulgaria, cand era maestrul Dacian director.

La Teatrul de Revista am jucat cu Ion Lucian si cu ceilalti mari actori comedii muzicale. Am atacat mai multe genuri. Aceasta varietate de genuri m-a ajutat foarte mult. Anul acesta am primit un premiu de excelenta al revistei VIP, acum doi ani Ministerul Culturii mi-a acordat un premiu pentru intreaga activitate, lucruri care m-au bucurat. Eu totdeauna traiesc cu speranta ca maine o sa fie mai bine decat astazi. Un gand bun cititorilor Cronicii Romane! A dumneavoastra, Tamara Buciuceanu.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe