Ce ne enerveaza de Craciun

Luni este Craciunul, ziua in care ne simtim "cu totii" mai buni, mai frumosi, in care ne aducem aminte de mama si de tata, in care trebuie sa "facem lucruri impreuna", cum ar fi cozonaci, impodobirea bradului, despachetarea cadourilor, ziua in care primim telefoane, e-mailuri si SMS-uri de la diverse cunostinte pe care nu le-am mai vazut de ani buni si care ne doresc "pace in suflet, bucurii in sinul familiei, Mos bogat". Atunci cum se explica faptul ca, pentru multi dintre noi, sarbatorile vin cu o multime de nervi?

Uzul (si abuzul) de sarbatori

Specialistii in relatii publice sint maestri in SMS-uri, e-mailuri si cadouri nepotrivite in care strecoara, ca din intimplare, oferta lor speciala. Bogdan Theodor Olteanu, specialist in PR, are propriile enervari de sarbatori: "Ma deranjeaza standardizarea excesiva: mesaje fara semnatura olografa, obiecte purtind ostentativ logoul firmei. Bun, cadourile pentru partenerii de afaceri sint o mica si nevinovata ipocrizie.

Am putea totusi sa dam gestului o tusa personala. Ma enerveaza felicitarile prin SMS sau e-mail, craciunitele in fusta scurta (amestecul de Mos Craciun cu sexualitate e grotesc), excesul coloristic (daca tot l-am adoptat pe Mosul rosu de la Coca-Cola, sa raminem la el si la culorile complementare)". Navala de marketing si publicitatea transforma darul intr-un cadou in serie.

"Darul este personal si va fi la un moment dat intors sub o forma similara, fapt exprimat prin raspunsul traditional «multumesc pina l-oi intoarce». Inainte se daruiau vase sau chiar pamint, deci lucruri cu semnificatii accesibile tuturor. Acum, darurile au devenit simple cadouri care uniformizeaza persoanele. Se dau cadouri pe categorii de virsta, de persoana, totul fiind inteles intr-o economie a consumului. Recuzita de Craciun devine din ce in ce mai variata, mai stralucitoare, fara sa mai aiba vreo legatura cu noi insine", arata antropologul Anca Manolescu.

Colinde plingacioase

Cu zile bune inainte de sarbatoarea Craciunului, grupuri, grupulete incep sa ne colinde pe strada, pe scara blocului, in metrou sau in autobuz. "In toate aceste cazuri, colindele nu mai respecta momentele potrivite si nici nu mai apar in comunitate ca un gest solidar. Vedem colindatori pe strada, care ne supara pentru ca ne solicita bani si care dau impresia unui spectacol strident. Este o practica transformata in pur spectacol, pe cind ea avea o functie precisa: aducea sarbatoarea in intregul spatiu al comunitatii.

Colinda incepea prin grupurile de copii cu o zi inainte de Ajun, dar nu mai devreme", precizeaza Anca Manolescu. Colindele care rasuna pe toate posturile de radio si de televiziune nu mai au de mult de-a face cu traditia. "Ne indepartam de colindele vechi romanesti si punem in loc surogate. Un exemplu este Stefan Hrusca si colindele sale lacrimoase. Inainte, colindele erau aspre si se racneau cu barbatie, nu aveau legatura cu sentimentalismele de azi", sustine etnomuzicologul Speranta Radulescu.

Nici productiile televizate prezentate cu festivism nu sint reprezentative pentru obiceiurile locului. Ea crede ca reporterii tv nu fac decit sa-i puna pe tarani sa cinte si "sa joace frumos", ajungindu-se la o "inscenare ingrozitoare" care nu difera cu nimic fata de evenimentele de tipul "Cintarea Romaniei".

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe