Pedro Almodovar si femeile sale

"Volver", cel mai recent film al iconoclastului Almodovar nu face parte din primele sale trei cele mai bune realizari (care ar fi mai degraba "Totul despre mama mea", "Vorbeste cu ea" si, bineinteles, "Femei in pragul unei crize de nervi"). Si cu toate acestea "Intoarcerea" e o creatie simbolica pentru ceea ce inseamna Pedro Almodovar, chiar daca nu esti familiarizat cu universul sau. Pentru ca, fara a fi foarte special, te prinde in caldura sentimentelor sale si nu-ti mai da drumul pana spre final, cand afli - daca n-ai banuit deja - ca "fantoma" nu e una reala, ci o prezenta cat se poate de vie, ca "Volver" nu e un "Ghost" parodiat, si ca de fapt regizorul ti-a facut iar cu ochiul: singurele spectre care exista sunt acelea ale trecutului, doar el te poate bantui.

Almodovar se repeta, cu gratie, dar acest lucru nici nu mai conteaza. Temele dragi lui sunt cam aceleasi din ultimii 20 de ani, dar reteta inca functioneaza. Sub pretextul melodramei, acest homosexual rafinat pune doar femeia in prim-planul artei sale, cu toate nebuniile si frumusetea ei. Chiar daca pana si doamnele isterice s-au mai linistit, sunt mai unite ca oricand in "Volver", pentru a supravietui singurei crize perpetue: singuratatea, abandonul de catre barbati - aici, doar niste penibili secondanti in... absenta, pedofili, incestuosi, adulterini si "pedepsiti". Si bunica si nepoata ucid, dar o fac atat de candid si de neverosimil, in purul stil dement Almodovar, incat nu le poti condamna, ba chiar iti devin simpatice.

Ca si in "Tocuri inalte", regizorul fixeaza raportul dintre mama si fiica (o excelenta Penelope Cruz, cu un decolteu a la Sophia Loren, demonstrand, ca si in cazul Nicolei Kidman, ca orice despartire de Tom Cruise e un pas inainte: a se vedea momentul cand interpreteaza vechiul cantec ce o leaga nedefinit, si ca destin, de mama sa!), dar si pe acela intre surori. Si aici avem crime tratate ambiguu, producand incurcaturi, si aici violenta e persiflata cu umor - mai temperat decat de obicei, ca si sexualitatea ce deborda in alte pelicule.

Pana la urma, "Intoarcerea" e o melo(s)drama a conditiei femeii spaniole, una care, chiar si cand rade, are lacrimi pe obraz. Folosind doua dintre divele sale preferate (Cruz si Carmen Maura) Almodovar mizeaza deci pe familie, chiar si una ciudata, fara barbati, cu trei generatii adunate de aceeasi tragedie: pentru ca nu poate vedea in ele decat femei-obiect, nu subiect, barbatii le devin victime iar ele, razbunatoarele, calau.

Elementul de suspans este "cum scapam de cadavru?"; Almodovar ne sugereaza prin "trucul" cu restaurantul ca femeia ar putea folosi metoda lui Greenaway din "Bucatarul, hotul, nevasta lui si iubitul ei" - pana la urma artistul nu pastiseaza si gaseste o alta solutie, tipica. Este insa si o viziune sarcastica a autorului despre capacitatea femeilor de a disimula, de a juca teatru si de a folosi minciuni "conventionale", ele amagindu-se reciproc, pentru ca de multe ori le e teama de impactul adevarului care doare.

Momentul de varf, revelatoriu, avand ceva si trist si comic simultan - It’s a mad, mad woman’s world! - este acela in care aflam ca fiica personajului jucat de Cruz ii e implicit si... sora, provenind dintr-un abuz al unui tata denaturat. Secrete de familie specifice lui Almodovar, la care se adauga oniric, ludic, ispasiri kathartice ale pacatelor, superstitii si o amara ironie, inclusiv in tratarea paranormalului si a emisiunilor TV tip "Surprize, surprize". Concluzia regizorului ar fi ca trecutul se poate depasi chiar si pentru niste - pana la urma - asasine.

Cel mai important lucru in acest labirint al pasiunilor, minciunii, razbunarii si sperantei, ramane supravietuirea prin iubire, aici cea intre fiica pierduta care-si regaseste mama "blestemata", pe care o credea si moarta. Legaturile de sange ("carne tremula") sunt cele mai puternice piloane ale creatiei lui Almodovar. Care continua sa ramana copilul teribil al Spaniei, chiar si asa, meditativ si mai putin nelinistit. Dupa "Mala educacion", care explora cumva propria biografie pederasta, regizorul se intoarce la personajul sau cel mai drag: femeia puternica in momente limita. "Volver" demonstreaza ca, intr-o cultura ce inseamna Lorca, Dali si Bunuel, Pedro Almodovar si personajele sale, mai ales feminine, aparent simple, dar puse in situatii irationale, au si joaca un bine definit dublu rol: socheaza si atrag.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe