Intr-o localitate imaginara, Cevengur, a inceput comunismul si - crede autorul - tot acolo s-a si sfirsit

Cu dosar la KGB, scriitorul sovietic Andrei Platonov a supravietuit valurilor de teroare comunista, ducind o viata obscura. Opera lui a "stat la pastrare" ani intregi, el nu a apucat sa se bucure de statutul de scriitor, de recunoasterea valorii lui neindoielnice. A murit inaintea lui Stalin, in 1951. Cind romanul "Cevengur" a fost editat in anii perestroikai, s-a inregistrat socul contactului cu capodopera. Apoi istoria a devenit mai importanta decit literatura.

Scris la inceputul anilor ’30, romanul este proiectia unei realitati mitice legate prin mii de fire de amanuntele vietii sovietice, proza e densa, alaturarea cuvintelor are efecte neasteptate, semnificatiile sint ramificate. Platonov imagineaza actiunea unui grup uman, alcatuit din persoane cu reactii primitive, cu aspiratii confuze: luat separat, fiecare e jalnic, impreuna alcatuiesc o forta capabila sa reorganizeze lumea din stapinirea lor.

Vagabonzii si ideologia

Nimic nu poate fi mai strain de o piesa de teatru decit acest tip de literatura, unde densitatea expresiei alcatuieste magma din care se structureaza personajele si se dezvolta actiunea. Si nimic nu poate fi mai adecvat unui spectacol de teatru decit dramatizarea semnata de regizorul Lev Dodin si de catre Oleg Senatov. Din stufosul material al romanului au fost selectate impulsurile actiunii: pe scena se naste un comunism al vagabonzilor, al neputintei de a intelege viata si de a integra moartea, al credintei intr-un Dumnezeu indepartat si ininteligibil si al nevoii de a-l inlocui cu imaginea haotica a unei fiinte la fel de indepartate si ininteligibile - Roza Luxemburg.


Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.