Pe cand la Cluj se desfasura, sub egida Teatrului National, a treia (si ultima) editie a Colocviului National al Criticii de Teatru, tot la Cluj, dar la micuta Sala Euphorion si sub sigla Teatrului Imposibil, aveau loc primele reprezentatii ale unui nou spectacol (cvasi) independent: "Crize" de Mihai Ignat, in regia lui M. Chris. Nedeea.

"Crize" a fost nominalizata la Concursul Uniter-ului pentru cea mai buna piesa a anului 2003, a avut parte pana acum de montari radiofonice (inclusiv la BBC), de spectacole-lectura si de alte doua puneri in scena - una la Targu Mures (la Teatru 74, in regia lui Nicu Mihoc), cealalta la Bucuresti (la Teatrul Foarte Mic, in regia lui Traian Soimu). Asta, desi nu e tocmai cel mai inscenabil dintre textele noii dramaturgii romanesti - e o piesa de relatii (de cuplu), despre marirea si decaderea amorului conjugal, care cere doi actori cu suficienta experienta/ talent/ forta ca sa poata colora toate nuantele unei comedii de conflicte si fara conflict, dar destul de tineri ca sa poata intrupa perechea la prima mare iubire, facand-o fara sa cada nici in naivitati, nici in vulgaritati.

Ei bine, aceasta sinteza imposibila se pare ca exista: Cristian Grosu (care debutase in aceasta vara in "Purificarea" lui Andrei Serban) si Cristina Ragos (la primul ei spectacol de actrita cu diploma) sunt genuini fara a fi inocenti, comici fara a fi hilari si dramatici fara a fi patetici, intr-un spectacol plin de duiosie si umor, facut cu o grija pentru detalii demna de un bijutier (cand se apropie e perfectiune, daca exista asa ceva in arta, regia de teatru e o capodopera de chinez batran).

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.