Teatrul de revista ”Constantin Tanase” si-a reinceput stagiunea cu dreptul. In invazia de vulgaritate si prost gust care domina divertismentul actual, regizorul Bitu Falticineanu a izbutit sa produca un miracol: rareori ti se intampla sa auzi o apreciere unanima pozitiva despre o reprezentatie teatrala. Ei bine, incercatul veteran a reusit s-o intruneasca

Echilibrul pe care regizorul l-a asigurat spectacolului, alternand cu inteligenta si bun gust numerele comice cu balete fastuoase, skeciurile hazoase cu numeroase cuplete avand tinta satirica de actualitate, asezonand solourile vocale cu dansuri de atmosfera, Bitu Falticineanu a imbinat contributia mai multor autori in asa fel incat sa-ti dea senzatia unei lucrari unitare.

Sa incepem chiar cu prologul care, intr-un fel, a legat si numerele intre ele. O regina voluntara interpretata cu aplomb de Ortansa Stanescu, alaturi de un rege nonagenar, al carui ramolisment i-a dat lui Romica Sarbu, interpretul rolului, ocazia sa-si dovedeasca inca o data calitatile de mim, s-au plictisit la palat si vor sa se distreze. Ori unde s-ar putea distra mai bine decat la "Tanase"? Si iata cortina dandu-se in laturi si izbucnind pe scena tinerele si frumoasele balerine ale trupei conduse cu maiestrie de coregraful Cornel Popovici. Costumele in care sunt imbracate iti iau de-a dreptul ochii. Boa-uri bogate, pene fluturande, cizme superbe, voaluri care abia acopera trupuri incitante rivalizeaza usor cu cele de la Lido sau Moulin Rouge, desi suntem siguri ca scenografa si autoarea costumelor, neintrecuta Boby Dinulescu, n-a dispus de mijloacele celor de la Paris.

As indrazni sa spun ca Boby s-a intrecut pe sine, pentru ca nu numai in primul balet a desfasurat astfel de costume, dar inspirata de Cornel Popovici care, cu nesecata imaginatie, a creat un dans pe teme japoneze, i-a dat prilejul sa organizeze parca o intrecere intre costumatia predominant alb-negru a barbatilor cu cea a imprimeurilor viu colorate din kimonourile purtate de fete. Dar Boby l-a secondat la fel de inspirat pe Cornel Popovici si in celelalte decoruri. Dar tot aici se cuvine sa amintesc si performantele solistilor: Ligia Marinescu, Oana Popovici, Valentin Rosca, Eduard Chiritescu, Mihai Ciobanu. Dupa prolog si baletul de inceput, aproape toate revistele au un asa zis "cuplet de atac".

De aceasta data el a fost incredintat Cristinei Stamate. Intr-o forma de zile mari, ea a starnit aplauzele spectatorilor care au reluat impreuna cu actrita leit-motivul imprumutat de la Tanase: "Este"! Dar mai interesant a fost monologul "Calculatorul". Folosind termeni familiari numai celor obisnuiti cu computerul, ca: mouse, delete, hard, tastatura e-mail etc si dandu-le un dublu inteles, m-am temut ca nu va fi priceputa de majoritatea publicului. Hohotele de ras mi-au dovedit ca ma inselasem.

Valentina Fatu, desi inca foarte tanara, consider ca a cucerit tilul de vedeta. Pe langa celelate aparitii din revista, a excelat in monologul "Ikebana" in care, deghizata in gheisa si vorbind ca o autentica japoneza, a declansat rasul si a smuls aplauze entuziaste din partea spectatorilor.

Un cuvant si despre solistii vocali. O voce noua: Bianca Anghel. Stie sa cante si sa danseze, dar stie sa si emotioneze. Aceasta a facut-o in potpuriul evocator al celui care a fost neuitatul Dan Spataru. Cat despre Gabriel Dorobantu cred ca nu e nevoie sa mentionez ca fanii sai l-au primit calduros, mai ales ca si-a inscris in repertoriu cantece noi, care, probabil vor deveni slagare.

I-am lasat la urma chiar pe "Bufonii regelui", irezistibilii Nae Lazarescu si Vasile Muraru. Ei au fost principalii stalpi de sustinere ai spectacolului. In afara faptului ca figureaza printre autorii textelor, alaturi de Sorin Petrescu si Tipsie Jr., au avut numeroase aparitii, unele mai comice decat celelalte. Daca au fost pompieri intr-un quiproquo, impreuna cu Valentina Fatu si dricari langa aceeasi, daca au parodiat grupul "Ozon"si au fost politisti instruiti dupa metodele FBI-ului american, neindoios aparitia lor in costume scotiene, figurand drept lorzi si imitand parlamentari de-ai nostri, ca si cum si acestia ar apartine camerei lorzilor, a constituit numarul cel mai izbutit, cu un puternic iz satiric si, in acelasi timp, foarte spiritual. Singurul repros pe care l-as face spectacolului este lipsa muzicii originale.


Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.