Compromis = sinucidere

Nu a fost membra de partid, n-a facut interventii ca sa publice inainte de 1989.

Ati parcurs doua istorii in viata, cea din timpul comunismului si cea de tranzitie. Pornind si de la cazul Bodiu, coleg de generatie si de volum, puteti spune ce compromisuri ati facut ca sa va supravietuiasca poezia?

N-a trebuit sa fac, din fericire, nici un compromis - nici inainte, nici dupa 1989. N-am intrat in Partid (studentii buni erau "curtati" sa o faca), chiar daca asta mi-ar fi ridicat putin media (fiecare sutime insemna citiva kilometri buni mai aproape de orasul in care era familia ta - cred ca ar trebui mai bine sa spun ca fiecare sutime pierduta insemna citiva kilometri mai departe de orice oras, excluzindu-le pe cele mari, "inghetate" din 1980!).

Ce ati facut, literar, pina in 1989?

Nu am publicat nici o carte. Cistigasem un concurs de debut la o editura (la sfirsitul anilor ’80 nu se mai publica decit prin concurs), dar n-am trecut de filtrul de la Consiliul Culturii. Am incercat si la Litera (singura editura mai putin controlata, in principiu, de cenzura, unde puteai publica in regie proprie, adica pe banii tai). N-a mers. Eram cu Caius Dobrescu in biroul unui domn care ne-a spus ca nu ne publica, pentru ca nu scriem poezie "cu metafore" (era un pretext).

N-am facut nimic pentru ca sa public mai repede, sa fiu vizibila etc. As fi putut poate sa vorbesc cu persoane influente, sa ma aflu in treaba prin "cercurile" care te-ar fi putut propulsa, cu tot cu literatura ta. Am o sila viscerala fata de astfel de practici. Am privit de pe margine cum au urmat "ritualul" altii - si inainte, si dupa 1989. Eu am convingerea ca, daca faci compromisuri (mici, nu doar mari), te sinucizi ca scriitor, iti pierzi puterea, adica sentimentul intens al libertatii.

Ce poezie patriotica de pe vremea lui Ceausescu ati invatat, va place? De ce?

Cred ca am invatat mai multe poezii patriotice, pentru serbari, la scoala generala. Nu-mi placea nici una, dar nu pentru ca erau patriotice, nu mi-a placut nici o poezie pe care a trebuit sa o invat pe de rost. Mai ales am cintat chestii patriotice, la cor. Odata m-a dat afara profa de muzica din clasa. In loc de "Creste tara in lumina" eu cintam cu elan, facindu-i pe cei din jurul meu sa pufneasca in ris, "Creste coca in lumina" (in timp ce ma uitam la coca noastra adusa de acasa in cutii de vitamina C pentru ora de biologie, ma uitam cum crestea ea pe calorifer, la caldura si la lumina, ca in manual!).

Prin clasa a noua, am scris vreo doua poezii pasoptisto-blagiene cu iz patriotic, din mimetism (au aparut in revista scolii, alaturi de niste desene la fel de stupide). M-am desteptat destul de repede, mi-a fost tare rusine. Nu de oameni, de mine.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe