Sacul cu aer care poate salva viata celor aflati pe scaunele din fata ale masinii, in cazul unui impact frontal, are o istorie veche. Ceea ce astazi a devenit un echipament de securitate livrat in serie, a fost inventat inca din 1950 de inginerii americani.

Ca in cazul majoritatii inventiilor care au imbunatatit automobilele, air-bag-ul nu a fost inventat de un singur om, ci este rezultatul unui lung sir de testari efectuate de echipe de ingineri, de-a lungul anilor. Primele teste au avut loc in anii ’50, cind o echipa de proiectanti, preocupati de siguranta pasagerilor, au inventat sacul gonflabil ce avea sa devina peste ani unul dintre cele mai avansate echipamente de securitate rutiera, dupa centura de siguranta in trei puncte. Insa, dupa entuziasmul de inceput, air-bag-ul a necesitat ani de cercetari si teste pentru a putea deveni operational si accesibil din punct de vedere financiar.

Trebuia aleasa textura cea mai potrivita pentru sacul gonflabil, amplasarea in habitaclul masinii, volumul si multe alte detalii. Nu in ultimul rind, trebuia rezolvata problema umflarii air-bag-ului la momentul potrivit. Erau probleme foarte greu de rezolvat, deoarece sistemul trebuia sa se declanseze doar in cazul unui impact, in timpul cel mai scurt, fara sa puna in pericol viata pasagerilor, fara sa fie influentat de vibratiile masinii sau de socuri inofensive, de variatiile de temperatura sau de alti factori. Toate aceste cerinte au tinut inventia in laborator, fara ca aceasta sa poata deveni operationala. In cursa pentru punerea la punct a sistemului, General Motors conducea detasat la inceputul anilor ’70, cind sistemul fusese conceput a fi declansat nu cu aer comprimat sau gaz lichefiat, ci cu ajtorul unei incarcaturi explozive.

Entuziasmul celor de la GM a fost insa brutal stopat de decesul unui cercetator, moarte provocata tocmai de declansarea accidentala a sistemului la care acesta lucra. In acelasi an, revista italiana "Quattroruote", referindu-se la esecurile cercetatorilor in acest domeniu, concluziona ca "air-bag-ul nu are probabil un prea mare viitor". Chiar daca sistemul ar fi devenit operational, era foarte greu in acea vreme sa convingi un sofer sa conduca o masina cu citeva grame de explozibil sub nas! In acest timp, tenacii specialisti de la Mercedes-Benz nu s-au lasat impresionati de esecul rasunator al celor de la GM si au continuat cercetarile, intuind potentialul urias al air-bag-ului in materie de securitate. Spre deosebire de americani, care considerau air-bag-ul o alternativa la centura de siguranta, germanii au conceput air-bag-ul ca sistem complementar de retentie si protejare a pasagerilor in caz de impact. Germanii au conceput saci mici, declansati cu ajutorul unor sisteme de propulsie a rachetelor, produse in Utah si Arizona.

Firma Bayern-Chemie era insarcinata cu fabricarea cartuselor pirotehnice, iar Bosch se ocupa de captatorul de decelerare a masinii, cel care trimite impulsul pentru declansarea exploziei air-bag-ului. Pentru a face sistemul functional, trebuia ca gazul eliberat in momentul exploziei sa fie retinut de sacul gonflabil fara ca acesta sa se destrame. Abia dupa 13 ani de cercetari, in 1980, Mercedes a putut prezenta primul model - Mercedes-Benz Classe S W126 - dotat cu sistem optional de air-bag si centura pretensionata. Daca la inceput nimeni nu voia sa auda de "sacul alb care explodeaza si scoate fum", ulterior, faptul ca sistemul era propus de una dintre cele mai prestigioase marci de masini din intreaga lume a dus la raspindirea cu repeziciune a sistemului oferit astazi ca dotare de serie de cei mai multi dintre producatorii de autovehicule.


Despre autor:

Sursa: Prezentonline.ro


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.