Soprana Felicia Filip, celebritate internationala, evoca pentru “Cronica Romana” etape din parcursul unei cariere artistice de exceptie

Felicia Filip s-a nascut in Bucuresti. A studiat mai intai vioara si apoi canto. Dupa absolvirea Academiei de Muzica din Bucuresti, sectia canto, la clasa Georgetei Stoleriu, a fost angajata ca solista la Opera Nationala din Bucuresti. Cariera internationala a inceput-o imediat dupa evenimentele din decembrie 1989. A concertat mai intai in Elvetia la Basel, apoi la Covent Garden in Londra. A avut concerte la Viena, Hamburg, Dresda, Frankfurt, Toulouse etc. Calitatile sale vocale au fost apreciate de timpuriu. A obtinut premii internationale la diferite concursuri: in 1983 i s-a acordat premiul I la Concursul Francisco Vinas de la Barcelona; in 1985 a primit premiul II la Concursul Piotr I. Ceaikovski de la Moscova; in 1987 a fost distinsa cu premiul al doilea, dedicat lui Mozart, la concursul din Viena. A cantat sub bagheta unor mari dirijori ca Silvio Varviso, Anton Guadagno, Daniel Oren, Carlo Rizzi, in regia lui Otto Schenk, John Cox, Jean Claude Auvray, Axel Corti si alaturi de mari cantareti.

- In recitalul extraordinar de la Palatul Cotroceni, prilejuit de "Anul International Mozart", recital sustinut in iunie, sub inaltul patronaj al presedintelui Romaniei, ati dat viata unor binecunoscute personaje din operele lui Mozart carora le-ati adaugat versiuni memorabile ale unor lieduri mozartiene cu acompaniamentul pianistei Verona Maier. Recitalul a avut o nota de noutate. Ati putea explica in ce a constat aceasta?

- Anul acesta este supranumit "anul Mozart" de la a carui nastere se implinesc 250 de ani de la nastere. Intamplarea face ca eu sa fiu singura cantareata din lume care a castigat toate premiile internationale Mozart. A fost un an special care s-a concretizat cu un mare recital care a cuprins deopotriva arii de opera si lieduri. Ineditul recitalului a fost dat de faptul ca am interpretat doua roluri diferite din aceeasi opera: am cantat doua personaje diferite, din Don Giovanni, am fost pe de o parte Donna Elvira, dar am cantat si aria Zerlinei. Pe urma, in "Nunta lui Figaro" am cantat interpretand rolul Susanna, dar si rolul contesei, iar in "Cosi fan tutte" am fost Fiordiligi ca si Despina. Am interpretat deci personaje cu caractere de voce si temperamentale foarte diferite. De regula in aceeasi opera, un tip de soprana canta un anumit rol, un alt tip de soprana canta un alt rol. Eu am cantat doua tipuri diferite, lucru apreciat de criticii muzicali. Apoi am abordat lieduri de Mozart cu care castigasem mari concursuri internationale. Iar la Opera din Bucuresti am incheiat stagiunea cu Donna Elvira in "Don Giovanni".

Pe parcursul stagiunii am cantat in mai multe randuri Mozart. La Viena unde am cantat in ultimul spectacol cu "Vaduva vesela", intr-o montare care a rezistat multi ani. "Vaduva vesela" are cum stiti - trei acte. Fiind un spectacol festiv a cantat alt cuplu de protagonisti, iar eu am facut incheierea spectacolului in patria operetei. In cadrul Festivalului "Jeunnesse Musicale" am sustinut, in Sala Tronului la fostul Palat Regal, un concert Mozart intr-o atmosfera extraordinara, intr-o sala incarcata de istorie; o atmosfera deosebita m-a inconjurat si la Muzeul Cotroceni unde recitalul meu s-a desfasurat sub inaltul patronaj al presedintelui Romaniei.

- In stagiunea care tocmai s-a incheiat ati evoluat si in megaspectacole despre care presa internationala a vuit zile de-a randul...

- Tot in stagiunea trecuta am aparut la Barcelona, pe stadionul olimpic, in fata a mii si mii de spectatori. A fost o experienta extraordinara: am cantat "Traviata" alaturi de 300 de coristi si figuranti; am participat la un spectacol gigantic desfasurat pe o scena cu latura de 100 de metri. Intre mine si dirijor erau aproximativ 100-120 de metri. Fiecare solist avea un microfon al lui, individual, iar sotul meu care statea la tribuna I - ca la o partida de fotbal - ma auzea ca si cum as fi cantat langa urechea lui. Reactia publicului, in final, a fost greu de descris in cuvinte. Tot stadionul s-a ridicat in picioare si a ovationat. De acolo am plecat imediat la Madrid unde, in Plazza del Torros, am cantat iar in fata a mii de oameni.

- Sunteti adepta desfasurarii concertelor pe stadioane sau in alte mari structuri arhitectonice, sub cerul liber?

- La originile sale spectacolul de opera a fost un spectacol popular. Opera se canta in mari piete, se canta in spatii mari. Sa nu uitam ca, dupa Nabucco al lui Giuseppe Verdi, lumea a iesit pe strada si s-a declansat revolutia. Si scriau "Viva Verdi" care, in subtext insemna "Victor Emmanuel, Re d’Italia". Deci opera, prin libret si muzica, avea un impact asupra sensibilitatii maselor. Cu timpul si in special din a doua jumatate a secolului al XIX-lea - cazul lui Wagner este poate cel mai reprezentativ - opera a devenit un spectacol al elitelor. Si atunci publicul s-a restrans. In momentul de fata, noi toti cei care am constientizat acest lucru incercam sa redam opera publicului si sa iesim in amfiteatre.

Cei care au facut un imens serviciu operei au fost cei trei tenori: Pavarotti, Carreras si Domingo. Ei au inceput sa cante la campionatele mondiale, la olimpiade si publicul a descoperit opera. Iar acum se dau spectacole la Arenele din Verona, care au acustica naturala, unde asista 20.000 de spectatori, la Termele lui Caracalla de la Roma, unde iarasi vin mii de oameni. Lumea vine in aceste locuri deoarece spectacolul marilor voci se suprapune peste specatcolul marilor spatii istorice sau moderne. In fata marilor multimi, marii artisti doresc mereu ca efortul fenomenal al cantului sa nu se mai vada, sa para firesc. Unii reusesc: joaca rolurile ca niste actori si canta ca niste ingeri.

- Aveti in program o intalnire spectaculoasa, in aer liber, cu spectatorii romani?

- Voi participa, in luna august, la un festival de care sunt foarte legata, este vorba de "Callatis" care se desfasoara pe o platforma pe mare, sunt mii si mii de spectatori. Ce se intampla la Mangalia este fenomenal. Este o manifestare de nivel european. Ca mii de oameni sa asculte tot felul de muzici, si muzica pop si muzica rock, iar eu sa cant muzica culta cu acelasi succes... Asta se intampla chiar de Sfanta Maria, de Ziua Marinei.

- Ce noutati va aduce pentru dumneavoastra stagiunea urmatoare?

- La Limoges am fost Adina in "Elixirul dragostei", in regia lui Cristian Mihailescu. In acelasi rol voi aparea pentru prima oara pe scena, chiar pe 7 septembrie si voi canta pentru prima oara "Elixirul dragostei" in Romania. In stagiunea 2007-2008, voi fi prezenta si pe continentul american.

- Cine va insoteste peste tot in lume?

- In Franta exista un fan-club Felicia Filip. "Fanii" mei vin la toate spectacolele mele, oriunde cant in lume. Contele de Lenoi, de pilda, care este presedintele unuia dintre cele mai importante festivale muzical din lume - "Regina Elisabeta" de la Bruxelles - si care este si un fan al Feliciei Filip, a venit la concertele mele de la Toulon, de la Dresda, a venit, de altfel cam peste tot sa ma asculte. La editia de anul trecut a festivalului "regina Elisabeta" eu si sotul meu am fost invitatii de onoare la Bruxelles, am "dinat" cu regina care a dorit sa o cunoasca pe aceasta "diva" despre care contele de Lenoit i-a vorbit mult. Regina ne-a impresionat prin faptul ca stia foarte multe lucruri despre Romania, tara despre care vorbea cu mult respect.

- Mi-ati marturisit candva ca aveti foarte multi prieteni romani in strainatate...

- Avem foarte multi prieteni romani, am cantat mult cu Alexandru Agachi ba chiar am inaugurat Neue Oper din Frankfurt, in "Traviata" in prezenta cancelarului Germaniei. Am mai cantat cu Ruxandra Donose in "I Capuletti e i Montecchi" de Bellini la Basel. Cristian Mihailescu a montat aceasta opera la Constanta cu Felicia Filip si cu Ruxandra Donose. Ne-am intalnit deseori cu Eduard Tumagian (isi zice asa pentru ca e mai usor de pronuntat decat Tumageanian), cu Leontina Vaduva, cu Gheorghe Petean, un bariton excelent, fratele lui Alexandru Agachi. Suntem prieteni si cu Angela Gheorghiu. La sfarsitul unui spectacol al meu la Bucuresti cu "Mefistofele" de Boito, ne trezim in usa cu Angela cu care am mai ramas o ora spunand anecdote, ea fiind, ca si noi, mare colectionara de anecdote.

- Ce a insemnat colaborarea cu formatia Iris?

- Colaborarea cu formatia Iris este cu totul speciala. Pana la ei au mai fost Freddy Mercury si Monserrat Caballe, un cuplu artistic asa cum este Felicia si cu Cristi Mihailescu. In perioada in care am debutat la Covent Garden intr-o opera de Rossini alaturi de Monserrat Caballe, ea m-a apreciat extraordinar, ne-a legat o prietenie si atunci ea ne-a povestit despre experienta ei cu Freddy Mercury. Noi, intorcandu-ne acasa, ne intrebam daca, vreodata, se va putea realiza si in Romania asa ceva. Si, nu dupa mult timp, a venit telefonul lui Mihai Godoroja, mentorul formatiei Iris, care m-a invitat sa cant cu ei.

A fost surprins de cat de repede am acceptat. Din doua motive, in primul rand pentru ca stiam aceasta poveste a lui Monserrat Caballe si in al doilea rand pentru ca noi eram fani ai formatiei Iris. A debutat acest cuplu, Filipiris, la Sala Palatului cu 7.000 de tineri in sala. Nu stiam cum vor primi acesti tineri o cantareata de opera. Impactul a fost imediat. Publicul m-a primit si m-a adoptat ca si cand as fi fost un membru al formatiei Iris si s-a simtit cum a venit spre mine acea unda de caldura, am simtit ca ma iubesc si ca sunt cu mine. Au venit multi la cabina spunandu-mi ca isi vor aduce si prietenii. Si au reusit, astfel, sa se apropie de opera, o alta muzica decat ce cunosteau ei pana atunci.

Concertul de la Sala Palatului s-a numit Iris Atheneum si a generat si primul DVD creat in Romania. Acest concert Felicia Filip - Iris s-a situat multa vreme pe primul loc in topuri. Atat tinerii iubitori de rock cat si toti ceilalti care venisera sa ma vada, au scandat numele protagonistilor, cu mainile pe sus.

- Ce calitati umane apreciati cel mai mult ?

- Ceea ce apreciez cel mai mult la oameni este prietenia. Cartile vechi, tablourile, oamenii... toate le masuram din punct de vedere afectiv. Cu Cristian Mihailescu ne-am cunoscut, in 1987, pe scena, interpretand 4 roluri de compozitie in "Povestirile lui Hoffman" la Opera din Bucuresti. Prietenia noastra ne-a facut sa cream in jurul nostru o lume plina de caldura si lumina. El a evoluat spre regia de opera: suntem complementari. El ajunge la spectacolele mele din strainatate, la repetitiile generale, atunci cand poate sa ajunga, tot asa cum si eu incerc sa ajung la repetitiile generale ale spectacolelor montate de el. E foarte important sa ne destainuim unul altuia impresiile, sa ne ajutam astfel unul pe celalalt sesizand daca ne-a scapat ceva, daca mai trebuie schimbat ceva, pentru ca intr-un fel vezi lucrurile din interior, implicat fiind in realizarea lor si altfel le vezi ca spectator.

Fie ca i s-a spus Filipissima, apoi Traviatissima, apoi Mozartissima, Felicia Filip a ramas aceeasi: o voce cu straluciri diamantine, cu un ambitus impresionant, cu o impecabila frazare si o subtila talmacire a rolurilor atat de diverse din repertoriul abordat. A fost Violeta, Gilda, Lina, Contesa de Fallevile, Berenice, Rosina, Lucia, Adina, Norina, Elvira, Giulietta, Constanze, Bastienne, Susanna, Leila, Museta, Rosalinde. A reusit roluri de creatie alaturi de interpreti precum Montserrat Caballe, Roberto Alagna, Francesco Araiza, Franco Farina, Salvatore Fisichella, Marcelo Alvares, Fabio Armiliato. Dar, dincolo de viata scenei, a iubit si iubeste cu pasiune orice "sursa" de lumina si caldura in viata. Se bucura de fiecare clipa; traieste arta ca si viata: cu pasiune si optimism.


Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.