Prima atestare a traficului de persoane ii apartine Imparatului Iustinian. Fenomenul descris de el a fost numit astfel abia in secolul XIX. Din 2001 Romania il recunoaste ca infractiune ce se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani

Metodele folosite de negustorii de persoane par a fi aceleasi de cind lumea: ademenirea cu perspective de cistig, santajul cu datorii, amenintarea cu violenta, abuzul de autoritate, rapirea, claustrarea victimelor si tinerea lor sub observatie stricta. Din cauza saraciei, multe romance sint lipsite de aparare in fata unor astfel de actiuni.

Profilul victimei

Minorele ar parea mai usor de ademenit decit femeile adulte. Si totusi procentul ultimelor este simtitor mai mare: variaza intre 85.90% si 75.16%. Un alt paradox intilnit in 2004 de cercetatorii Organizatiei Internationale pentru Migratie e faptul ca majoritatea recrutarilor au loc in spatiul urban mediu.Un caz comun e cel al fetelor de la sat care frecventeaza liceele din oras. Neadaptate la noul mediu si resimtindu-l ca pe un soc cultural, ele devin cu usurinta victimele traficantilor de persoane.

Femeile care au suferit deja abuzuri in familie sint mai vulnerabile. Majoritatea covirsitoare a victimelor provin din Moldova. Dar presupunerea ca toate persoanele traficate sint inocente e incorecta. Unele sint prostituate de profesie care stiu ca trebuie sa presteze servicii sexuale, dar nu au de unde anticipa ca vor fi tinute in conditii mizerabile, puse sa munceasca excesiv si private de cistiguri si de libertate. Ceea ce nu inseamna ca ele nu trebuie sa se bucure de aceleasi drepturi si ca restul victimelor.

Informatii trunchiate

Acest profil a fost realizat pe baza datelor puse la dispozitie de persoanele care au recurs la asistenta OIM. Studiile si datele Politiei, insa, nu sint neaparat aceleasi. Putem sti citi traficanti au fost prinsi si cite femei ajunse in aceasta situatie au cerut ajutor, dar nu se stie numarul participantilor la traficul de persoane. Pe plan mondial se estimeaza existenta a patru milioane de persoane traficate, aproximativ 500.000 provenind din sau fiind tranzitate prin Europa Centrala si de Est.

Chiar si atunci cind li se acorda ajutor, reintegrarea in societate e problematica. "Daca victimelor nu li se ofera un spatiu sigur, riscul de a reintra in trafic este mare", declara Iana Matei, fondatoarea organizatiei Reaching Out.

Cod de procedura

Costul unei romance variaza intre 300 si 400 de dolari, el scazind in regiunile rurale. Recrutarea nu e dificila pentru cei din crima organizata, pentru ca retelele si transportul sint deja asigurate. Putine femei ajung in mult rivnitul Occident, majoritatea lor sfirsind in Bosnia-Hertegovina, Macedonia, Albania sau Kosovo. Cercetatorii vestici ai fenomenului vorbesc chiar de sclavie domestica si de neveste comandate prin posta, dar realitatea estica e mult mai cruda: victimele traficului sint obligate sa se prostitueze, sa cerseasca si sa comita furturi.

Cum doua dintre aceste activitati constituie delicte, ele maresc si mai mult dependenta persoanei de traficant sau de proprietar. Faptul ca sint supravegheate mereu si ca nu cunosc limba tarii le impiedica de multe ori sa se informeze in legatura cu situatia lor legala si sa ceara asistenta institutionalizata.

Pro si contra

In secolul XIX centrele de trafic intercontinental de persoane erau ghetourile evreiesti din Europa de Est. De obicei, aceasta infractiune lua forma unei afaceri de familie. Un pionier al acestui fel de negot in Galitia, David Auerbach, a fost invitat de iezuitii din Buenos Aires pentru a pune capat lipsei de cetatene a capitalei. De altfel, in Argentina se gasea cea mai mare si mai bine organizata retea, numita, dupa fondatorul ei, Zwi Migdal. Pe de alta parte, tot comunitatea iudaica era implicata activ in combaterea traficului de persoane.

Romania, zona de tranzit

Tara noastra este si punctul nodal a patru rute pe care se practica traficul de persoane. Cea mai promitatoare trece prin Ungaria pentru a sfirsi in Austria, rampa de lansare pentru Europa Occidentala. Ruta sirba poate duce spre Italia sau Spania, dar de obicei se termina in Macedonia, Bosnia-Hertegovina sau Albania. Un alt drum imprevizibil trece prin Bulgaria, iar destinatia finala poate fi Turcia, Grecia sau Cipru. Cea mai recenta ruta asigura transportul de femei in Japonia sau Cambogia. Dar Romania constituie o zona de tranzit periculoasa pentru persoanele cu care se face comert. O ordonanta din 2002 facea ca victimele traficului sa poata fi date in judecata pentru trecerea ilegala a granitei, trecere care constituie un delict. Legea se aplica si in cazul romancelor si in cazul femeilor de alta nationalitate, al caror proces are loc in Romania, chiar daca aducerea lor in aceasta tara a avut loc fara consimtamantul lor. Totusi aceasta procedura de re-victimizare a femeilor traficate a fost arareori pusa in practica.

Societatea civila, cu un pas inaintea statului

O data ce traficul de persoane a devenit vizibil la scara nationala, programele de asistenta a victimelor acestui fenomen nu au intirziat sa apara.

Primul ONG care a lucrat cu victimele traficului de fiinte umane inca din 1998 a fost Reaching Out. Inceputul a fost dificil, pentru ca asistentii sociali nu aveau experienta in domeniu. In 2003, existau deja 2 apartamente si 6 asistente sociale care lucrau in 3 ture. Astfel, victimele sint plasate intr-un mediu in care se pot simti in siguranta, avind constant la dispozitie asistenta medicala si psihologica. Femeile pot ramine in adapost pina cind au o slujba si suficienti bani pentru a incepe o viata noua.

Reaching Out a reusit sa atinga o cota de reintegrare a victimelor traficului de 84%. In plus, membrii organizatiei au publicat un set de reguli pentru cei care lucreaza cu victimele traficului uman. Din 2000 Organizatia Internationala pentru Migratie a organizat un amplu program de ajutorare a femeilor repatriate in Europa de Est. Pina in decembrie 2004 au fost asistate 935 de victime ale acestui fenomen. OIM ofera consultanta in relatia cu autoritatile, asistenta medicala de urgenta, o modesta suma de bani, ajutor in realizarea de interviuri, terapie, reintegrare scolara, gasirea unui loc de munca si deprinderea unor abilitati de viata. In Romania, OIM beneficiaza nu doar de ajutorul Politiei, ci si de o retea de 18 de organizatii nonguvernamentale. Scopul acestora este de a atrage atentia opiniei publice asupra faptului ca traficul este un delict de care victima nu e vinovata. Pentru infractor, comportamentul ei nu poate fi in nici un fel o circumstanta atenuanta. "Traficul e un fenomen social care ne poate afecta pe toti", declara Daniel Kozak, reprezentant OIM in Romania.


Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.