80 de persoane traiesc de aproximativ noua luni intr-o tabara de copii de la marginea localitatii Tuzla, din judetul Constanta.

Ramasi fara case, ca urmare a inundatiilor care au maturat Dobrogea in toamna anului trecut, oamenii mai asteapta si in ziua de azi ajutorul promis de oficialitati.

O casa, un sac de ciment, o roaba de pietris sau, spun ei, macar un simplu pat. "Nu este treaba mea, nu ma intereseaza" - aceasta este reactia primarului din localitate.

80 de persoane traiesc de aproximativ noua luni intr-o tabara de copii de la marginea localitatii Tuzla. Ramasi fara case in urma inundatiilor care au maturat Dobrogea in toamna anului trecut, oamenii mai asteapta si in ziua de azi ajutorul promis de oficialitati. O casa, un sac de ciment, o roaba de pietris sau, spun ei, macar un simplu pat. "Nu este treaba mea, nu ma intereseaza", este reactia oficialitatilor.

Valul de inundatii care a maturat cu furie Romania de la un capat la celalalt in cursul anului trecut nu a ocolit nici Dobrogea. Locuitorii din Tuzla au trait pe pielea lor scene de cosmar, pe care le vazusera pana atunci doar la televizor sau despre care citisera numai in ziare.

Intr-o singura seara, 60 de case au fost distruse sau avariate, suficient pentru ca circa 80 de persoane sa ramana fara un acoperis deasupra capului, fara masa, fara pat sau fara munca lor de-o viata.

Multumiti ca au scapat cu viata din ceea ce ei au considerat a fi cea mai grea incercare a vietii lor, oamenii s-au refugiat care pe unde au putut. Unii la rude, altii la prieteni, iar altii, prin bunavointa unor directori de la Inspectoratul Scolar, in ceea ce pana nu de mult a fost tabara de copii de la marginea localitatii. Dupa ce furia apelor s-a mai linistit, oamenii si-au adunat de prin ograzi, sau din ceea ce fusese pana atunci casa lor, ceea ce au considerat ca le este util si s-au refugiat in casutele de langa podul ce traverseaza cea mai importanta artera care leaga Constanta de restul statiunilor de pe litoral.

Au trecut de atunci noua luni, perioada in care oamenii s-au convins ca promisiunile primarului, viceprimarului, prefectului, subprefectului si chiar cele ale primului ministru au fost, ironic, doar apa de ploaie. Au trecut mai bine de noua luni de la evenimentele care tineau prima pagina a ziarelor si care deschideau buletinele de stiri televizate si nimic nu s-a intamplat. Nimic. Tuzlenii sunt exact in aceeasi situatie ca in luna septembrie, cu casele daramate sau la un pas de a se prabusi, dar cu traista plina de promisiuni. Poate-poate se va rezolva si problema lor, cine stie!?


Despre autor:

Libertatea

Sursa: Libertatea


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.