Inainte sa-si inscrie copilul la scoala, parintii sunt framantati de tot felul de intrebari legate de invatatorul potrivit pentru copilul lor. Unii cred ca invatatorul sau invatatoarea copilului lor trebuie sa dea calificative bune, sa fie bland si ingaduitor, altii cred ca trebuie sa fie exigent si sever pentru ca cel mic sa se invete cu strictetea.

Marcela Calineci, consilier scolar la Centrul de Asistenta Psihopedagogica Bucuresti, ofera cateva sfaturi despre invatatorul potrivit. invatatorul potrivit pentru copil "nu isi eticheteaza elevii cu apelativele buni, prosti, incompetenti, destepti. Acesta nu constrange, ci convinge. Se simte bine in clasa, in prezenta elevilor, zambeste, daca greseste, nu-i este teama sa-si ceara scuze, evalueaza corect si obiectiv progresul elevilor, creeaza in clasa un mediu care favorizeaza dezvoltarea stilurilor de invatare. El nu devalorizeaza niciodata un elev si promoveaza invatarea valorilor morale. Considera fiecare generatie o noua provocare, pentru care este necesar sa dezvolte comportamente, abilitati si atitudini noi. Acesta ar putea fi invatatorul prietenos", considera Marcela Calineci.

invatatorul este cel care se va confrunta cu micutii... mai linistiti, mai nazdravani, mai creativi, mai anxiosi, mai pusi pe sotii, mai conformisti, mai disciplinati, mai motivati sa invete lucruri noi… si lista poate continua. Consilierul scolar spune ca "nu aceste etichete sunt importante, ci identificarea nevoilor, promovarea unor activitati care sa conduca la constientizarea calitatilor si posibilitatilor acestora. Este de dorit sa fie respectat principiul conform caruia fiecare copil este unic si valoros in felul sau, iar modalitatile de interventie, situatiile de invatare create, ora de ora, sa-i determine pe copii sa invete cu dragoste si sa le placa sa vina la scoala".

Daca pentru parinti este dificil sa aleaga dascalul, pentru cei mici este dificil sa mearga la scoala. "Se poate vorbi de o teama de scoala atunci cand ei pasesc prima data la cursuri - spune consilierul. Sunt tensiuni care apar ca urmare a fricii de necunoscut, a lipsei unor cunostinte despre: noua scoala, colegi, cadrele didactice, clasa, disciplinele care urmeaza sa fie studiate, temele pentru acasa, asteptarile parintilor si bunicilor, competitia cu fratii si surorile mai mari. Un concept bine cunoscut in consilierea scolara este anxietatea de separare, traita in mod frecvent atunci cand copiii merg la gradinita sau la scoala, in primul an, prin care acestia isi exprima refuzul de a merge la gradinita sau la scoala. Este vorba de o anume teama sau neliniste, somatizate, de exemplu: dureri abdominale, de cap, varsaturi, febra, tulburari de somn, prin care manifesta inconstient dorinta de a nu pleca de langa parintii lor".

Adevarul

Sursa: Adevarul



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.