Se spune adesea ca, spre deosebire de celelalte tari foste comuniste, Romania nu a avut o disidenta adevarata, cu atat mai putin opozanti ai regimului instaurat de sovietici in urma cu 60 de ani. Si ar putea parea adevarat daca ne gandim ca "disidentii" cei mai mediatizati au fost Ion Iliescu, Petre Roman sau Silviu Brucan (acesta din urma a cerut, pe vremea cand era redactor-sef adjunct la "Scanteia", condamnarea lui Corneliu Coposu la moarte in fata Tribunalului Militar), care au fost "marginalizati" directori de editura, cadre universitare sau... in Damaroaia. Noile generatii de scolari, de dupa 1989, nu prea stiu nici macar cine a fost Ceausescu, cat despre ororile ultimei jumatati de secol, unele manuale numesc abuzurile comuniste "masuri antidemocratice".

Nicolae Steinhardt. Corneliu Coposu. Gheorghe Bratianu. Elena Rizea. Ion Mihalache. Petre Tutea. Gheorghe Ursu. Arsenie Papacioc. Doina Cornea. Paul Goma. Muncitorii de la Uzina "Steagul Rosu" din Brasov, care au au iesit in strada pe 15 noiembrie 1987 si au strigat "Jos comunismul" si "Jos Ceausescu". Vasile Paraschiv. Cei intervievati in superbul Memorial al Durerii. Sunt doar cateva nume ale veritabililor opozanti si disidenti.

Academia Civica a prezentat de curand un raport din care rezulta ca majoritatea detinutilor politici au fost agricultori, muncitori si functionari. Numarul lor nu se stie cu exactitate, dar depaseste sutele de mii. Unii ucisi in inchisori - Aiud, Gherla, Jilava, Poarta Alba, Vacaresti, Pitesti. Altii eliberati din lagarele de munca. Dar urmariti - ei si urmasii lor - cu cerbicie de Securitate. Pe cei mai multi nu-i cunoastem - nu au nume, nu au biografii.

"Averea" va prezinta fragmente din jurnalul unuia dintre anonimi. Dupa moartea lui, familia a gasit un manuscris in care Tudor Petre le destainuie nepotilor povestea celor peste 70 de ani de viata. O viata de chin, de umilinte - dupa cum singur o numeste. Nu a facut puscarie pentru ca a reusit sa fuga si sa stea ascuns sase ani. Nu a acceptat sa devina informator chiar daca a fost anchetat de Securitate si dupa iesirea la pensie. Nu crede in vinovatia colectiva atat de draga domnului Iliescu si cere celor care au patimit, asemenea lui, "sa faca cunoscut prin toate mijloacele suferintele, barbariile statului inchizitorial". Ziarul nostru se alatura indemnului si promite sa gazduiasca povestile "anonimilor" carora le suntem macar cu atat datori.