In anul 430 i.H., in timpul razboiului peloponezian impotriva Spartei, atenienii au fost loviti de o boala mortala care nu a putut fi diagnosticata cu precizie nici pana in ziua de azi, relateaza BBC online.

Istoricul grec Tucidides a reusit sa supravietuiasca ucigasului misterios si a lasat posteritatii o marturie impresionanta, despre simptomele pe care le-au avut cei atinsi de boala: "oameni sanatosi sunt cuprinsi brusc de atacuri de febra, dureri de cap, ochii li se inflameaza si le se inrosesc. Limba si gatul pare a fi insangerate, iar respiratia celor atinsi de boala devine fetida" a relatat Tucidides.

Insa acesta a fost doar inceputul - au urmat simptomele de raceala si diaree, voma si spasme violente. Dupa aceste simptome teribile, pielea devenea palida cu pustule si ulceratii, iar bolnavul era mistuit de o sete de nepotolit, cumplita. Majoritatea celor afectati mureau in a saptea sau a opta zi de cand fusesera atinsi de maladia misterioasa, si dupa ce erau afectate si intestinele, iar diareea devenea mult mai violenta. Atunci, bolnavul epuizat si deshidradat, murea. Au existat si cativa care au reusit sa supravietuiasca, insa au ramas marcati de insemnele bolii - isi pierdeau degetele sau vederea. Altii isi pierdeau - in urma febrei - chiar si memoria, si, dupa cum spunea Tucidides - "nu mai stiau nimic nici de ei insisi, nici de rude sau prieteni".

Atunci omenirea a cunoscut prima pandemie.

Pericle rapus de boala

Acelasi istoric este de parere ca boala a inceput in Etiopia, s-a extins prin Egipt si Libia, apoi in Grecia. In urmatorii patru ani, maladia misterioasa a ucis aproape o treime din populatia Atenei, a facut ravagii printre soldati si chiar pe liderul orasului, care a adus gloria in Atena, Pericles. Astfel, nu este de mirare ca acest cuvant - pandemie - deriva din grecescul "pan" - care inseamna "toti" si "demos" - oameni. Pana in secolul al doilea, puterea Europei a fost detinuta de Roma, datorita armatei sale foarte bine organizate.

Insa tocmai aceasta armata a fost la un pas de a distruge civilizatia orasului, cand, in anul 165 AD, la intoarcerea dintr-o campanie desfasurata in estul imperiului, trupele au adus cu ele boala care a ucis in jur de cinci milioane de oameni. Cunoscuta ca plaga Antonine - dupa imparatul roman Marcus Aurelius Antoninus - unul dintre cei doi imparati romani rapusi de boala - aceasta maladie a ucis un sfert din cei care au fost infestati. In anul 166 AD, scriitorul si medicul Galen a plecat de la Roma catre tara sa natala - Turcia zilelor noastre, timp in care si-a notat cateva din simptomele bolii ucigase.

In tratatul pe care l-a scris ulterior, "Methodus Medendi", el a descris cum bolnavii prezentau simptome de febra, diaree, inflamarea faringelui. Dupa noua zile apareau eruptii cutanate sub forma de pustule. Toate aceste simptome i-au deteminat pe cercetatorii contemporani sa creada ca ar fi putut fi vorba despre variola. Molima a aparut din nou intre anii 251 si 266 AD, cand se pare ca - in Roma - zilnic, mureau in jur de cinci mii de persoane.

Zece mii de morti pe zi

Desi parea ca nimic nu poate fi mai rau de atat, acest record cutremurator a fost doborat in secolul al VI-lea, cand, sub conducerea imparatului Justinian I, plaga a lovit orasul Constantinopole. Se pare ca boala a inceput in Etiopia si Egipt si ca s-a extins spre nord prin intermediul vaselor care transportau cantitati uriase de grau catre granarele publice ale orasului. De acum familiara poveste a soboloanilor de pe vapoare care erau purtatori de boala cunoscuta atunci ca "ciuma lui Justinian" a fost de fapt prima pandemie de ciuma bubonica.

Din anii 541 si 542 AD, ciuma bubonica a ucis 40% din populatia Constantinopolelui, iar istoricul bizantin Procopius nota ca in apogeul sau, ciuma a ucis zece mii de oameni pe zi. Molima s-a raspandit in zona de est a Mediteranei, si a nimicit un sfert din populatia din regiune. In 588 o revenire a ciumei a ajuns chiar mai departe, in Franta, iar in final, bilantul mortilor parea incredibil: 25 de milioane de victime.

O pauza de 800 de ani

In urmatorii 800 de ani, Europa a fost crutata de alte boli teribile, insa, la mijlocul secolului al XIV-lea, Ciuma lui Justinian s-a intors - numai ca data aceasta purta un alt nume. Cunoscuta de acum ca Moartea Neagra - nume dat din cauza faptului ca pielea bolnavilor se innegrea din cauza hemoragiei subcutanate - aceasta boala a venit din Asia. Desi oamenii au incercat sa fuga din calea bolii, ei nu au facut altceva decat sa ajute la extinderea bolii in intregul continent.

Din 1347 si pana in 1350, Moartea Neagra a ucis cel putin un sfert din populatia Europei - adica in jur de 25 de milioane de oameni. Au existat epidemii similare de ciuma bubonica si in Asia si Orientul Mijlociu - in aceeasi perioada - ceea ce indica faptul ca omenirea se confrunta cu o pandemie globala. Boala a revenit de mai multe ori in Europa, fiind mai periculoasa cu fiecare generatie - pana in anul 1700. Pana atunci, numarul total al mortilor - din intreaga lume - ajunsese la cutremuratoarea cifra de 137 de milioane.

Sapte pandemii de holera

In special zonele urbane erau afectate de Moartea Neagra, boala ucigand - de cele mai multe ori - aproximativ jumatate din populatia din orase.
Si urmatoarele pandemii au facut ravagii in orase, unde canalizarea si salubritatea fiind precare, au oferit un mediu propice extinderii bolilor. Holera a fost prima data descrisa in secolul al XVI-lea, de catre medicul portughez Garcia de Orta, insa aceasta boala a declansat o pandemie globala in 1816.

Deja prezenta in India, holera s-a extins pe rutele de comert in Rusia si estul Europei, inainte de a trece spre vest si chiar si in America de Nord. Lumea a fost devastatata de nici mai mult nici mai putin de sapte pandemii de holera, sase dintre ele declansandu-se in secolul al XIX-lea si afectand toate continentele, mai putin Antarctica. Cea mai recenta pandemie a avut loc in 1961 si s-a declansat in Indonezia, insa, datorita metodelor moderne de salubrizare a fost tinuta in frau. Totusi, holera ramane o boala mortala si in prezent.

O cincime din populatia globului infestata

Daca holera a reprezentat flagelul secolului al XIX-lea, in secolul XX a aparut gripa. In secolul XX au existat trei pandemii de gripa. Prima - cea mai devastatoare - gripa spaniola - a inceput in 1918, intre locatii indepartate: Brest, in Franta; Boston in Statele Unite ale Americii si Freetown din Sierra Leone. Maladia a avut o rata a mortalitatii incredibila si, o alta caracteristica neobisnuita a acesteia a fost ca victimele acesteia au fost persoane intre 20-40 de ani mai degraba decat cei batrani si slabi.

De asemenea, gripa spaniola s-a extins la nivel global cu o rapiditate extraordinara: ea a ucis, in doar sase luni, 25 de milioane de oameni - iar o cincime din populatia globului a fost infectata. Boala a disparut la fel de repede cum aparuse - insa, pana ce pandemia s-a stins, au murit 40 de milioane de oameni - mai multi decat au murit in Primul Razboi Mondial. Timp de multi ani, nu s-a putut identifica cu precizie tulpina virusului care a provocat gripa, insa noi cercetari conduse de Institutul de Patologie al Fortelor Armate americane au indicat ca boala provine - cel mai probabil - de la pasari.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.