'Reconversia profesionala' naste capsunari

Cu un procent mediu de doar 6% din populatia activa, ne situam "onorabil" sub media europeana de 8,2 la suta.

Explicatia nu consta in cresterea numarului locurilor de munca, asa cum am fi tentati sa credem, la prima vedere. Ci una din cauzele principale ale scaderii ratei somajului este migratia fortei de munca spre meleagurile vestice. Intr-un studiu al Organizatiei Internationale pentru Migratie (OIM) se arata ca circa 1,7 milioane de romani s-au dus sa munceasca in afara tarii, insa, daca ii punem in calcul si pe asa-zisii "turisti", numarul acestora depaseste lejer cifra de 2 milioane. Studiul OIM precizeaza ca una din 14 familii de romani are cel putin un membru plecat la munca in strainatate. Raportat la populatia activa a tarii (circa 40,7 din totalul de 21,7 milioane de romani), inseamna ca peste o treime din forta buna de munca din Romania se duce la lucru in afara tarii.

100.000 de emigranti, in 1990

Dupa explozia fluxului migratiei externe din 1990, numarul emigrantilor a scazut treptat pana la cifre nesemnificative (8.154 persoane in anul 2002 - de 10 ori mai putin decat in 1990). Potrivit datelor INS, daca in 1990 au fost inregistrati 96.929 de emigranti, numarul acestora aproape s-a injumatatit in 1992 - 44.160 de persoane, scazand in 1994 la 17.146. Anul 1995 a adus iar o crestere a fluxului de emigranti, la 25.675 de persoane, pentru a se diminua, in 2000, la 14.753 de persoane. Se estimeaza ca cifra celor care muncesc acum in strainatate depaseste cifra de 2 milioane.

Somaj si pensionare timpurie

Daca analizam evolutia economica a tarii inainte si dupa revolutie, nici nu e greu de explicat aceasta uriasa dorinta de a pleca departe de Romania. Munca prost platita sau chiar absenta unui loc de munca, preturile din ce in ce mai mari, imposibilitatea asigurarii unui trai decent sunt cateva dintre motivele care ii determina pe romani sa plece la munca in strainatate.

Pana in 1990, economia era aproape integral etatizata - in formarea Produsului Intern Brut, aportul sectorului privat era in 1989 de numai 12,8%. Liberalizarea economica a determinat , insa, restructurari ale vechilor intreprinderi de stat, care au presupus, in cea mai mare parte, concedieri masive. Studiul "The Social Map of Changes in Post-Communist Romania", al lui Dorel Abraham, arata ca "pentru o categorie de 40% din populatia activa a tarii, schimbarile sociale au insemnat marginalizare si/sau excludere sociala (somaj, pensionare timpurie, disponibilizari), implicand in principal muncitorii industriali care si-au pierdut locurile de munca, deoarece oportunitatile traditionale de ocupare din sectorul industrial au disparut in buna masura pentru forta de munca necalificata si calificata. Numai aproximativ 10% din populatia activa s-a adaptat la cerintele economiei de piata, prin deschiderea propriilor firme sau prin perfectionarea calificarii profesionale".

Saracie lucie

Informatiile date publicitatii, precum si studiile oficiale, arata ca majoritatea celor saraci locuiesc in nord-estul tarii (aproximativ 25 la suta din populatia saraca si 30 de procente din cea extrem de saraca). Aici, ritmul de lichidare si disponibilizare l-a depasit cu mult pe cel al dinamicii sectorului privat.
Privita retrospectiv, la nivelul intregii tari, datorita somajului ridicat sau a muncii prost platite, rata saraciei (pragul acesteia fiind echivalat cu 60% din cheltuielile medii lunare de consum pentru un adult) a urcat de la 20% in 1996, catre 31% in 1997 si 36%, in 2002, arata datele oficiale.

Chiar daca nivelul a scazut la circa 25% in 2003, gradul de extindere a saraciei a atins in 2004 un procent de 33,8% din totalul populatiei (28,2% in mediul urban, respectiv 40,5% in mediul rural).
Cresterile de preturi, in special la utilitati, dar si mentinerea salariilor la un nivel foarte scazut determina un risc de accentuare a saraciei populatiei Romaniei, cei mai expusi fiind cei cu venituri la nivelul salariului minim sau foarte aproape de acest prag.

Trebuie mentionat aici ca Romania ramane, la capitolul salariu minim, pe ultimul loc in topul statelor Uniunii Europene si al celor candidate, cu 72 euro in ianuarie 2005, situandu-se astfel si in urma Bulgariei, care a oferit 77 euro. De asemenea, PIB-ul pe cap de locuitor, in Romania, a fost, in 2004, de numai 1,17 euro, cu mult sub media europeana de 20,55 euro. In Ungaria, valoarea a fost de 5,03 euro.

Migratia temporara

In prezent, fenomenul migratiei externe definitive de la inceputul anilor '90 a fost inlocuit cu o migratie externa temporara, fara schimbarea rezidentei, avand motivatie economica. Asa cum o arata statisticile, cea mai mare parte a persoanelor care au emigrat sunt din categoria populatiei cu varsta de munca, indeosebi tineri si familii tinere - intre 26 si 35 de ani.
Consultand datele oficiale, se poate observa ca ponderea majora a celor care pleaca la munca "afara" o detin judetele defavorizate: regiunile de nord-est, sud-est sau sud-vest ale tarii.
Principala tara de destinatie pare a fi Germania, preferata de cei din Arad, Timis, Caras-Severin, Brasov, Sibiu, Alba si Suceava. Italia si Spania sunt tinta predilecta a locuitorilor din Moldova - judetele Botosani, Suceava, Vaslui, Bacau, Galati si Tulcea, zone dezindustrializate, unde dezvoltarea sectorului privat a ramas intr-o forma incipienta, dupa 15 ani de reforme si aplicarea programelor de restructurare.
Pentru ca agricultura noastra este la pamant, peste trei sferturi dintre romanii emigranti s-au dus sa munceasca pentru agricultura altora, pe plantatiile de capsuni ale Spaniei, la cules de portocale in Grecia. Indiferent insa de ceea ce fac acolo, toti cei care pleaca au primit eticheta tranzitiei de "capsunari" ai Europei.

Refugiul catre rural

In paralel cu fenomenul emigratiei, un alt proces care a marcat Romania postdecembrista si care a condus, in acte, la o rata mica a somajului este migratia urban-rural. Dupa ce decenii intregi numarul de locuitori din orase a inregistrat o crestere semnificativa, o data cu demararea proceselor de restructurare-lichidare a intreprinderilor considerate neviabile tendinta s-a inversat. Numarul plecarilor de la sate la orase a scazut de doua ori ca volum si s-a triplat numarul persoanelor care au parasit metropolele, stabilindu-se in mediul rural.
Din acest punct de vedere, 1997 ramane un an crucial, pentru ca, pentru prima data dupa cateva decenii, fluxurile migratorii spre rural au fost mai mari decat cele spre urban. Cele mai afectate au fost orasele dezvoltate exploziv prin industrializare - Alexandria, Botosani, Campulung, Focsani, Slobozia, Targoviste, Turnu Magurele, Vaslui - (plecari intre 5 si 7,5 la mia de locuitori) - si Petrosani (16,2 la mie), releva Raportul National al Dezvoltarii Umane, din cadrul Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare.

S-a ajuns astfel ca, dupa 15 ani de tranzitie, circa 35 % din populatia ocupata si 47% din populatia totala a Romaniei sa se intoarca la agricultura. Anii de comunism si scurta perioada petrecuta la oras si-au pus insa amprenta. Avem astfel acum o agricultura faramitata - cu peste 4,5 milioane de gospodarii subzistente - care produce, in anii mai buni, circa 12% din PIB. Iar tot ce mai facem este sa ne uitam la vecini.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe