Cineva mi-a spus: 'Romania per me e come un vuoto sulla mappa, insignificante... che c'e di bello in Romania?'(Romania este un loc gol pe harta pentru mine, insignifiant... Ce e frumos in Romania?)... Trist, nu-i asa?, spune Elena.
Potrivit Garbo.ro, romanca Elena Iordache a publicat primul ei roman in Italia - “La scarpetta di Venere”, pentru a demonstra italienilor, pentru a demonstra conationalilor si lumii intregi, ca romanii nu merita sa fie catalogati si stigmatizati, ca romanii au valoare. A plecat din tara in urma cu 8 ani, pentru a incepe o viata noua. A avut greutatile oricarui imigrant roman - multa munca, uneori episoade de abuz sau rasism. Totusi, Italia s-a dovedit a fi o tara mult mai prietenoasa, o tara in care visurile s-au transformat in realitate. Elenei Iordache i-a aparut recent, primul roman “La scarpetta di Venere” (Edizioni Felici).

Mi-ar placea sa ne povestesti despre tine…

Am 35 de ani, sunt din zodia gemeni, acest aspect influenteaza mult caracterul meu, modul de a vedea lucrurile, de a trai evenimentele... Am o fata de 15 ani, Ana-Maria, care intra in primul an de liceu in septembie 2010. In Romania am terminat liceul umanist, fosta Scoala Normala din Focsani. M-am casatorit din dragoste la 19 ani si mi-am dorit un copil. L-am avut.

Cand am venit in Italia in 2002 impreuna cu fetita mea, mi-a fost foarte greu, pentru ca nu stiam cum sa-mi organizez timpul, frecventam un curs de doi ani la Scoala de estetica si parrucchieri Armony, la Prato, pentru a deveni coafeza. Aveam in gand sa-mi deschid un Salon de frumusete. In timpul acesta, lucram in bar noaptea si in timpul liber faceam curatenie la o familie de italieni cu care am ramas prietena si astazi. Iar cel mai important, eram mama ... "meseria" cea mai grea si mai delicata.

Faptul ca am studiat in liceu limba latina, si acasa ca autodidacta, limba italiana, m-a ajutat foarte tare. In cateva luni de zile, vorbeam fluent italiana. De cand sunt in Italia am citit multe carti in limba italiana, reviste, carti de dragoste, chiar si carti de Gramatica si initiere in scrierea literara. Pe biroul meu se afla mereu un dictionar sau deschid dictionarul online. Nu incetam niciodata sa invatam de la viata, din experientele noastre si ale altora...

In primii ani de Italia, am intalnit si persoane rele, rasiste; am fost coafeza la negru pentru un hotel in Montecatini si nu au vrut sa ma plateasca, deoarece, ziceau ei, nu puteam sa demonstrez ca am lucrat acolo. Atunci i-am amenintat ca ii denunt prin avocat, am fost la CGIL si de teama unor controale , mi-au dat toti banii pe care mi-i datorau. Alte persoane intalnite in decursul anilor de Italia, se uitau ciudat cind vorbeam in limba romana.

Citeste si:
Românii din Italia vor să fie recunoscuți oficial drept minoritate...
Românii din Italia vor să fie...

Si fiica mea a trebuit sa infrunte uneori la scoala anumite preconceptii ale colegilor de clasa, care-i urlau: "sei romena!". Fata mea nu a mai negat ca e romanca, desi vorbeste foarte bine italiana... iar cand trebuie, vorbim in limba noastra, fara sa ne ascundem. Dar am intalnit si persoane cumsecade, persoane la care am lucrat ca ingrijitoare in casa lor, la Pistoia, m-au primit impreuna cu fata mea; s-au comportat foarte bine, iar eu mi-am purtat cu orgoliu numele de roman, castigandu-mi respectul lor.

Vorbesti despre tara ta ca despre o “tara adorata”. Care a fost totusi motivatia plecarii tale in Italia, de ce ai ales sa iti incepi o viata noua acolo, impreuna cu fetita ta?

Cred ca orice Femeie isi doreste un cuib al ei in care sa traiasca fericita impreuna cu familia. Acest lucru nu a fost posibil in Romania, pentru ca nu mi-as fi putut permite sa cumpar o casa. Atunci am decis sa plec in Italia si, muncind, “punand ban pe ban” am reusit ca multi romani plecati in strainatate, sa-mi cumpar o casa in propria tara. Eu mi-am cumparat acest frumos apartament in Focsani, dar cand sa decid sa ma mut in el, am inteles ca nu mai pot trai in draga mea Tara. Eu ador pamantul romanesc pe care si-au varsat sangele stramosii nostri pentru a-l apara de cotropitori si cand ma intorc, deja de la granita Romaniei cand vad culoarea pamantului romanesc si simt mirosul plaiurilor noastre, imi vin lacrimi in ochi. Dar nu pot sa vad atata mizerie in tara, nu pot sa vad scumpii nostri batrani si copii lasati la voia intimplarii, care mor de foame si cersesc pe la colturile strazii, nu pot sa vad frumoasele, inimoasele si inteligentele noastre romance care se daruiesc pentru... nimic, cand ar merita mult mai mult, nu pot sa vad mandrii nostri barbati romani, grasi, neingrijiti, puturosi, pretentiosi, care asteapta sa li se puna masa si sa se ridice masa...

Citeste si:
A trecut un an de la moartea celebrei scriitoare Ileana Vulpescu. A...
A trecut un an de la moartea...

Citeste articolul integral pe Garbo.ro.


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.