Fenomene meteorologice precum furtunile, cicloanele sau uraganele mentin stabile resursele de apa de pe pamant, este concluzia oamenilor de stiinta. Planeta noastra dispune de 1,36 miliarde de metri cubi de apa, dar, din pacate, 97% din aceasta cantitate este apa sarata. Apa buna pentru baut este prinsa trei sferturi in calota glaciara si ice-berguri, numai un sfert gasindu-se in rauri si in panzele freatice din subsol. Odata cu incalzirea globala si topirea calotei glaciare, o cantitate importanta din aceste resurse se pierde in Oceanul Planetar.

Evenimentele meteorologice extreme, precum cicloanele, sunt cele care pastreaza stabilitatea hidrosferei, avand capacitatea sa reverse milioane de tone de apa pe o suprafata de o mie de kilometri patrati. Chiar daca au efecte distructive asupra zonelor pe care le "matura", aceste desfasurari de forte ale naturii se comporta ca un sistem de irigatie cu resurse nelimitate, care mentine cotele hidrologice la un nivel propice.

"Tehnica" naturii este insa insuficient studiata pentru a putea fi pusa in practica de catre umanitate la costuri acceptabile, sustin cercetatorii. Potrivit teoriilor stiintifice, energia care alimenteaza cicloanele si anticicloanele provine din sistemul electromecanic al planetei. Acest sistem are o componenta invariabila, respectiv durata ciclului de "vreme", care este intotdeauna de 14 zile: 7 zile semi-ciclul de accelerare a vitezei de rotatie a Pamantului si 7 zile semi-ciclul in care viteza de rotatie scade.

Componenta variabila se afla in diferenta de energie eliminata in timpul celor doua semi-cicluri, care modifica energia cinetica a planetei. In timpul acceleratiei, energia kinetica degajata este de 1022 kilowati pe ora, insa, in timpul incetinirii rotatiei, ea scade la 1010 kw/ora. Atunci cand isi incetineste viteza de rotatie, planeta elibereaza energia in atmosfera, iar formarea cicloanelor este o consecinta directa a acestui proces. Pe de alta parte, planeta primeste energia in timpul acceleratiei, astfel formandu-se anticicloanele. Pentru fiecare ciclon care se formeaza, exista un anticiclon, iar schimbul de energie are loc in zona in care crusta Pamantului este fisurata.

Cel mai activ asemenea centru se afla in zona desertica a Mongoliei, unde anual se formeaza nu mai putin de 500 de cicloane si anticicloane, insa exista si alti centri de gravitate in emisfera nordica: in Asia centrala, in muntii Caucaz, in Alpi si in vestul Groenlandei. Energia electromagnetica eliminata ajunge in troposfera, unde da nastere unui vartej cu sens de rotire invers acelor de ceasornic.

Aerul este absorbit si incalzit prin acest vartej, ale carui margini actioneaza ca un anod (electrodul de hidrogen), in timp ce partea sa centrala se comporta ca un catod (electrodul de oxigen). Intre cele doua are loc o reactie chimica tipica, hidrogenul "oxidandu-se" la anod si producand astfel apa. Totusi, acest proces este propriu numai cicloanelor, intrucat anticicloanele absorb aer rece din stratosfera, iar presiunea este exercitata la inceputul procesului. Reactia care se finalizeaza cu formarea apei nu mai are loc, iar vremea este frumoasa si fara un strop de ploaie.


Despre autor:

Gandul

Sursa: Gandul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.