Tehnicile actuale permit urmarirea proceselor care se petrec in creier in timpul risului. Daca un adult ride in medie de 17 ori pe zi, la copii media urca pina la 40. Conform unui material publicat de revista "Science et vie", anual ridem de 6.205 ori.

Hlizeala in mare viteza

Gidilatul sau umorul clasic declanseaza in organism o cascada de reactii. Fenomenul porneste din anumite zone ale creierului si invadeaza intregul corp, aerul expulzat din plamini in momentul izbucnirii in ris putind atinge o viteza de 100 km/h. Comportamentul este cauzat de trei factori: gidilatul, gazul ilariant (protoxidul de azot) si umorul. Rezultatele sint, in fiecare dintre cazuri, imediate: ritmul cardiac se incetineste, presiunea sanguina scade si ea, peretii capilarelor se dilata si ne inrosim in obraji.

Logica risului

Psihologii au ajuns la concluzia ca risul este declansat de trei factori: incongruenta, destindere si superioritate. Atunci cind exista un decalaj intre raspunsul asteptat si cel primit, se naste umorul. Risul ca destindere este cel mai bine ilustrat in filmele de actiune si in desenele animate. Realizatorii sporesc la maximum tensiunea unei scene pentru a o destinde apoi prin umor. In cazuri extreme, la inmormintare, spre exemplu, risul poate fi si unul nervos, eliberator.

El poate fi declansat si dintr-o atitudine de superioritate. Ne amuzam de greselile, ridicolul, ghinionul sau prostia celor din jur. Studiile mai arata ca risul permite societatii si sa se autoregleze, depistind comportamentele aflate in afara normelor. Chiar daca resorturile umorului sint universale, exista totusi variabile precum virsta, sexul sau cultura indivizilor care ii influenteaza eficacitatea.

Singuratatea lecuieste

Un studiu efectuat in SUA in 1993 arata ca un individ ride mai des si mai mult atunci cind se afla in compania unei persoane de acelasi sex. Pe de alta parte, femeile rid mai mult atunci cind asculta un barbat vorbind, in timp ce reciproca nu e valabila. De asemenea, indivizii au tendinta sa rida atunci cind un superior "da tonul". Desi ne amuzam indeosebi in prezenta celorlalti, risul de unul singur este destul de curent si el, individul inchipuindu-se astfel intr-un context social. Atita doar ca oamenii rid de 30 de ori mai rar atunci cind sint singuri.

Indispensabila persuadarii

Conform studiilor americane, risul a fost initial folosit de catre indivizi ca semnal de securitate, oferind posibilitatea comunicarii in cadrul grupului. Cind unul dintre membri intilnea un pericol care se dovedea marunt, ridea pentru a indica disparitia tensiunii. Alte studii au relevat ca risul avea initial o functie agresiva, grimasele servind pentru a indeparta un inamic. In prezent insa, risul comunica mult mai generos intentiile indivizilor. Dincolo de functia agresiva, el poate avea si functii "sexuale".

E greu sa seduci azi daca nu ai umor. In spatele risului se poate institui un scut defensiv impotriva angoaselor, a situatiilor tensionate sau periculoase. In fine, risul are si un rol social, asigurind coeziunea intre indivizi. Un grup in care oamenii se cunosc de putin timp face apel la mici povestioare hazoase care destind atmosfera.