Pensionarii muncesc pana la moarte

"Traiesc din pijamale"

De-a lungul Pietei Moghioros, cum o iei spre Favorit, intalnesti zilnic batrani tristi care-si vand lucruri din casa. Pantofi scalciati, dar din piele, "ii am da la cununia lu' fiica'mea", flori de apartament puse cu grija in casolete de margarina, fuste, cutiute vechi, margele de pe vremea lui Pazvante. O batranica plimba zilnic fuste si pijamale de la un capat la altul al pietei. Sunt cusute la masina de mana ei. Nu le vinde scump: 100 de mii pentru adulti si 50 mii pentru copii. Materialul, finet sau bumbacel, il ia ieftin, tocmai din angro.

Cu banii castigati batrana reuseste sa-si plateasca intretinerea si medicamentele. Leonora este pensionara si a fost pe vremuri croitoreasa. Se pricepe. "Nu ma milogesc pe la biserici sau pe la primarii, chit ca mor de foame in casa!, zice indignata. Muncesc, vand si am bani. Traiesc din pijamale. Sa stiti ca lumea mai amarata cumpara de la mine ca dau ieftin. La cantina saracului am fost o data si mi-a crapat obrazul de rusine. Aveam mana rupta si n-am mai putut sa cos vreo trei saptamani. Erau acolo numai tigani tineri, in putere, cu o tarla de copii dupa ei, obraznici si pusi pe furtisaguri si pe cerseala".

"Cand n-o sa mai pot, ma duc la cimitir"

Sprijinita in doua ciomege noduroase, o batrana cu spatele aproape frant in doua poate fi vazuta zilnic in cartierul Ghencea, la capatul tramvaiului 41. Legata strans cu o broboada, imbie clientii sa cumpere bors. Uneori vinde si lapte. Batrana se numeste Maria Ion si are 95 de ani. Sta tocmai in Magurele, dar distanta n-o sperie. "Pensia mea de agricultor o dau pe buline. Sunt bolnava de guta. Si de inima. Si de circulatie. Da' nu cersesc. N-am cersit niciodata! Am lucrat la mazare, la dovleci, la fasole. Copii n-am. Rudele-s moarte. O sa mor si io, da' pana atunci muncesc ca sa-mi ingrijesc vaca. Am o vacusoara, pentru ea traiesc. Cand n-o sa mai pot munci, o dezleg si ii zic: "Vaco, du-te cu Dumnezeu! Ii dau drumu' sa plece. Iar io ma duc la cimitir, imi aprinz o lumanare si ma culc langa mormantu' lu' barbatu-meu".

"Am fost profesor de geografie si crosetez de nervi"

Prin fata magazinului Unirea Shopping Center, contrastand cu luminile si reclamele din jur, nea Bucur - el insusi o reclama. Dar la mileuri. Pentru ca nu ii place sa piarda timpul, la 78 de ani croseteaza incontinuu, cu ghemul in buzunar. Chiar si atunci cand e pe strada. "Eu am fost profesor de geografie la liceu, dar m-am imbolnavit de nervi. Psihiatrul mi-a zis sa ma apuc de crosetat. Si m-am apucat, uite. Ma cunoaste lumea si, cine a luat de la mos Bucur un macrameu frumos, mai vine o data. Nu cer mult. 200 de mii de lei pentru asta mare. Pot sa-l las si la 150. Am acasa un munte de mileuri. Daca le desir, cred ca pot sa inconjur pamantu' de trei ori. Cu ele imi castig existenta. Nu intind mana la cersit. Nu pot! Daca ma vede vreun fost elev?"

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe