Social • 21 Iunie 2010
Stiu ca viata fiului meu Charlie ar fi putut fi mult mai rea daca s-ar fi nascut in alta epoca. Are autism moderat spre sever, limitate abilitati de a comunica si mai are inca de parcurs multe provocari in ceea ce priveste comportamentul si abilitatile sale cognitive.

"Din cate am citit despre istoria acestei boli, despre tratamentul oamenilor cu dizabilitati intelectuale si din cate am aflat stand de vorba cu persoane care au rude cu autism sau cunosc oameni asemeni lui Charlie, am inteles ca daca s-ar fi nascut intr-o generatie trecuta, viata fiului meu ar fi fost institutionalizata; ar fi fost supus la un tratament cu multe medicamente, nu ar fi putut sa se plimbe cu bicicleta sau sa mearga sa vada Oceanul, asa cum facem acum… Gandindu-ma cum ar fi put sa fie viata lui Charlie, ma intristez foarte tare. Sunt o persoana norocoasa si vreau sa cred ca lucrurile se vor imbunatati si mai tare pentru oameni ca Charlie, pentru ei si familiile lor".

Textul de mai sus este scris de Kristina Chew o mama din SUA care, intr-un articol, isi exprima neintelegerea fata de un caz petrecut recent: o alta mama a unui copil autist de 11 ani, l-a ucis pe acesta intr-o camera de hotel. Incidentul s-a petrecut luna trecuta. Care ar fi putut fi implicatiile unui asemnea gest? Oare Yvonne Freaney, mama incriminata, s-a gandit ca boala copilului ei este o limita peste care aceasta nu va putea trece niciodata?

Cititi articolul in intregime in Garbo.

Despre autor:

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.

Mai multe despre