M-au aruncat multimii ca pe vrajitoarele din Evul Mediu

Imaginile si amintirile sunt traumatizante, sunt dureroase. Citesc si caut prin arhive online, cu lacrimi in ochi. Eram un copil atunci si nu imi amintesc mare lucru. Si totusi! De ce a fost tacere in toata aceasta perioada a maturizarii mele? De ce nimeni nu mi-a spus ce s-a intamplat atunci? Parca am trait in tot acest timp intr-o altfel de dictatura, o dictatura care nu ne-a lasat sa aflam o istorie recenta incomoda.

Pare desuet sa mai vorbim despre aceste lucruri acum? Nu, nicidecum. Fac parte dintr-o generatie care nu stie aproape nimic despre cele intamplate si tare imi este teama ca si copiii nostri vor avea aceeasi soarta, daca lasam amintirile parintilor sa se ingroape in ignoranta.

"Acum 20 de ani, Bucurestiul a fost scena unor violente de neimaginat organizate de statul roman impotriva propriilor cetateni. Mii de mineri veniti in capitala din Valea Jiului au batut, arestat, violat si jefuit sute de studenti, profesori, oponenti politici ai regimului, romi, simpli trecatori. Autoritatile au recunoscut existenta a sase morti. O buna parte din cei arestati au fost eliberati abia peste cateva luni, fara despagubiri sau reparatii fizice ori morale.

Teroarea declansata in Bucuresti in zilele de 13-15 iunie nu are nici astazi, dupa 20 de ani, o versiune oficiala, iar responsabilii nu au fost inca identificati. Memoria acelor zile este compusa din imagini, cuvinte si conturul unor morti pentru care nimeni n-a fost gasit vinovat". ( vezi site-ul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului)

Minerii, aceasta masa de oameni ignoranti si usor de manipulat, nu au iertat pe nimeni. Erau batuti crunt tineri studenti, femei si barbati, sau simpli trectori. Asa a facut Ion Iliescu “curat” in Piata Universitatii, izgonindu-i pe toti cei care mai sperau inca la instalarea unei democratii adevarate.

M-a emotionat foarte tare o fotografie semnata Andrei Iliescu, gasita pe blogul Simonei Tache, in care mai multi mineri inarmati cu bate au inhatat practic o femeie. Mintea nu poate sa nu isi imagineze scenele dure ce au urmat momentului surprins de fotograf… Vedeti aceasta fotografie aici.

Citeste si:

Cîțu anunță că nu va permite o nouă Mineriadă: Nu în mandatul meu...

Intr-o declaratie pentru Adevarul.ro, Ana Blandiana reda si ea, in cuvinte puternice, amintirile ei despre Mineriada: "Eu eram in Canada, la sesiunea Academiei Romano-Americane, prima la care erau invitati si oameni din tara. Eram impreuna cu Doina Cornea, Petre Mihai Bacanu si Octavian Paler. Tot ce pot sa va spun este ca primele mele impresii despre Mineriada au venit prin televiziunea canadiana, care, cu un aproape ciudat simt al intuitiei, crease un clip de prezentare a actiunii mineresti, care se repeta cu enorm impact emotional din ora in ora. In fata Teatrului National erau culcati mineri si, prin fata, trecea o femeie tanara, mica de statura, insarcinata intr-o luna foarte inaintata, incat parea aproape rotunda. Mai avea un copil de mana. Intorcea capul spre mineri si le spunea ceva, iar ca raspuns doi mineri au alergat spre ea, au smuls-o de langa copil, au doborat-o si au inceput sa o loveasca in burta cu picioarele. Aceste imagini aveau ca fond sonor un ras al lui Brucan. Chipul lui Brucan aparea doar la inceput, dar rasul se continua spasmodic, amplificat, ceea ce crea o impresie inspaimantatoare". "A lovi o femeie insarcinata nu e un act politic!“, considera poeta.

Citeste si:

Tăriceanu: E nevoie ca o nouă „Golaniadă” să înceapă în România

Citeste articolul integral pe Garbo.ro.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe