Romania, inchisoarea comunista

Dincolo de teribilul aparat represiv, de dizolvarea legaturilor sociale si a societatii in ansamblul ei, comunismul a atins visceral existenta cotidiana a fiecaruia, micile sau marile prietenii, transformand indivizii in variabile repetabile in dosar, spun cei care si-au vazut dosarul de urmarire.

Securitatea nu ii tinea in vizor pe cei periculosi ori pe cei cunoscuti pentru ostilitatea fata de regim, ci ii supraveghea pe toti. Oricine, oricand, putea deveni un element din multele elemente care ingrosau succesiv arhivele Securitatii. Daca erai timid, inofensiv, daca iti purtai existenta cuminte de la o zi la alta, asta nu te punea la adapost de marele ochi al supraveghetorilor, sunt marturiile unor simpli indivizi care si-au citit dosarele de Securitate, intr-un film realizat de CNSAS si co-finantat de Uniunea Europeana.

"Stiti, exista imaginea Romaniei de atunci, cu granicerii romani intorsi cu armele catre inauntru, nu catre afara. Granitele unei tari sunt aparate de obicei fata de posibilii dusmani din afara. Imaginea asta iti da exact masura a ceea ce devenise Romania. Era efectiv o inchisoare la nivel geografic", povesteste Gabriel Liiceanu, pe care sentimentul ca este incercuit nu l-a parasit in anii de opresiune. "Cu o mana ti se dadea un pasaport, cu o alta ti se deschidea dosarul de urmarire", isi aminteste filosoful, care identifica momentul zero al incsrierii propriei existente in dosarele Securitatii la prima plecare din tara, ca bursier DAAD.

Repetand de trei ori anul III de facultate, Nicu Covaci rememoreaza, pe un ton osciland intre sarcasm si anecdota, cum a vrut Ceausescu sa impuna ca singura arta cea inspirata din traditie: "Ceausescu stia ca folclor inseamna: Vine mandru pe tractor cu Ceausescu conducator". "Vrei folclor, apai isi dam noi folclor", spune Covaci, care a renascut cu trupa Phoenix traditiile pagane ale poporului roman.

Orice gest putea deveni semnul de intrare in vizorul Securitatii: un tablou cu Ceausescu dat jos de pe perete, o plecare la studii in strainatate, un concert pe stadion. Nimeni nu era la adapost si, ce era de-a dreptul dramatic, nimeni nu se mai putea refugia in intimitate, pentru ca, la un moment dat, tot s-ar fi auzit soaptele de la Europa Libera, confesiunile facute prietenilor.

"Iti dai seama ca ti-ai trait jumatate de viata pus sub o lupa", conchide Gabriel Liiceanu, si poate asta este cea mai mare drama, pe care o simti cand iti rasfoiseti dosarul.

Filmul este parte a unui proiect initiat de CNSAS numit “Invatand istoria prin experientele trecutului. Cetateni obisnuiti supravegheati de Securitate in timpul anilor 1970-1980, co-finantat de UE prin programul “Europe for Citizens” 2007-2013, potrivit NewsIn.

"Personajele" filmului, Igor Butnaru, jurnalist Romania Libera, Virgil Magureanu, fost director SRI, Gabriel Liiceanu, filosof si director al editurii Humanitas, George Ardeleanu, lector la Catedra de istoria literaturii de la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, Nicolae Covaci, membru al trupei Phoenix, Dennis Deletant, istoric, Catalin Popescu, fost inginer, membru al Consiliului pentru solutionarea contestatiilor, Danut Iacob, Marius Boeriu, muncitori, participanti la revolta de la Brasov, din 1987, Paul Mancas, compozitor si fost detinut politic, Galina Raduleanu, medic psihiatru, Andrei Bodiu, decan al Facultatii de Litere din Timisoara, Doina Alexandru-Xifta, jurnalist Europa Libera, C. David, medic, Stefanescu Maria, fosta functionara CFR, Constantin Doru, fost barman si Ioan Buga, preot, isi spun fiecare, propria poveste cu Securitate.