'Publicul mediocru' de la Anonimul a votat filmul lui Gruzsniczki

“Anul acesta, publicul a votat castigatorii festivalului din Delta. Daca la capitolul scurtmetraje trofeele au fost binemeritate, premiul-vedeta al „Anonimului”, cel pentru lungmetraj, a fost dat unui film romanesc, cat se poate de anemic”, sustine publicista, intr-un articol din Cotidianul. Iar criticile sale sunt cat se poate de acerbe.

“Desi a fost catalogat de selectorul festivalului Ludmila Cvikova drept „sensibil”, publicul ,,Anonimului’’ din acest an a demonstrat intentii bune (adica disponibilitatea de a sta la ore tarzii, dar si un patriotism prost inteles) si lipsa de experienta. Asta e, e foarte tanar si e loc de crescut. Si totusi, nu ma pot abtine sa nu ma gandesc ca avem filme mai bune decat meritam - noul val -, iar „Cealalta Irina” (contraexemplul, un lungmetraj mediocru prin excelenta) nu demonstreaza decat absenta discernamantului, mai ales la un public de festival de vreo 3.500 de suflete”.

Cinemagia scrie sinopsisul filmului castigator: Andi Vasluianu si Simona Popescu sunt interpretii principali ai filmului, despre un cuplu din pronvicie care se muta la Bucuresti. El, Aurel, este nemultumit cand sotia lui primeste invitatia pentru a lucra temporar in Egipt. La intoarcerea acasa, ea, Irina, este schimbata si pare a arde de nerabdare sa se intoarca in Egipt, ceea ce si face curand. In ziua cand avionul sotiei lui ar urma sa aterizeze din nou la Bucuresti, Aurel primeste un telefon socant: Irina s-a sinucis. Informatiile contradictorii pe care le obtine in ceea ce priveste destinul sotiei sale il face pe Aurel sa inceapa o investigatie care i-o va descoperi pe... cealalta Irina.

Alexandra Olivotto critica filmul lui Andrei Gruzsniczki cu patima: “O fi drama reala, dar la Gruzniczki e atat de anemica incat te-ai uita cu mai multa insufletire la un eventual documentar care ar stagna la stadiul descriptiv, fiindca la „Cealalta Irina” sutura nu exista. Explicatia cea mai la indemana e principiul dominoului: Irina Jianu e o arivista banala, sotul, un fraier, familia - of!, la capitolul asta ti-ai pierdut de ceva vreme interesul; povestea de dragoste e plauzibila doar prin informatiile pe care le capeti din off, nu si cand o vezi pe ecran. Poate portretul birocratiei romanesti sa mai traga „Cealalta Irina” la suprafata, dar si el e edulcorat cu brio. E pur si simplu o poveste cu amor, crima, adulter, conspiratie, fresca sociala la o adica, insa nici unul din aceste elemente nu e suficient de apasat sau de indelung tratat ca sa faca vreo impresie. Lungmetrajul pare un extemporal pe care un elev neglijent l-a predat dupa ce a scris ce i-a trecut prin cap si n-a mai aruncat vreo privire pe text”.

In opinia Alexandrei Olivotto, cel mai bun lungmetraj de la „Anonimul” a fost, de departe, „Tulpan”, un film regizat de Serghei Dvortsevoy si filmat xclusiv in stepa, la 500 de kilometri departare de orice localitate, un film despre oierii care locuiesc in iurtele din Kazahstan.

Cealalta Irina va avea premiera in Romania in data de 13 noiembrie, dar pana atunci, avem sansa de a vedea retrospectiva ANONIMUL din Bucuresti, gazduita de catre Noul Cinematograf al Regizorului Roman, pentru a ne face o opinie proprie cu privire la primul lungmetraj al lui Andrei Gruzsniczki.