Criticul si scriitorul Matei Calinescu s-a stins din viata

Nascut in 1934 in Bucuresti, Matei Calinescu a debutat mai intai in publicistica, in „Gazeta literara” si „Viata romaneasca”. Din 1960 incepe colaborarea cu Tudor Vianu, la catedra de literatura universala a Facultatii de Litere.

Matei Calinescu a parasit Romania in 1973, dupa aparitia mai multor titluri de critica literara si a romanului "Opiniile lui Zacharias Lichter", distins cu premiul pentru proza al Uniunii Scriitorilor din Romania (1969). In Statele Unite, ca profesor la prestigioasa Indiana University, a publicat lucrarea care l-a consacrat in spatiul academic, "Five Faces of Modernity: Modernism, Avant-Garde, Decadence, Kitsch, Postmodernism" (1987). In 1988, isi desavarseste opera legata de postmodernism, impreuna cu un alt teoretician foarte cunoscut, D.W. Fokkema, in “Exploring Postmodernism”.

In romaneste, a scris, printre altele, " Despre Ioan P. Culianu si Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflectii "(Marele Premiu al ASPRO, 2002), "A citi, a reciti. Catre o poetica a (re)lecturii" (Premiul AER pentru stiinte umane 2003) si, impreuna cu Ion Vianu,"Amintiri in dialog".

Una dintre ultimele sale carti este un text biografic, care spune povestea fiului sau, mort in urma unei crize severe de epilepsie, in 2003. Cartea, nascuta din drama disparitiei fiului de nici 26 de ani, diagnosticat cu sindromul Asperger si cu o forma agresiva de epilepsie, a fost scrisa febril, in primele patruzeci de zile simbolice de dupa moartea acestuia.

Dincolo de naratiune si de stilul literar care aminteste de "Opiniile lui Zacharias Lichter", "Portretul lui M" este o carte soteriologica, pentru ca tatal reuseste, prin talentul scriitorului, sa accepte moartea: "N-am numarat zilele, dar intamplarea a facut ca in cea de-a patruzecea sa ma simt impacat cu durerea mea, inseninat in tristete", marturiseste Matei Calinescu. Aportul lui Calinescu nu este, insa, doar unul literar, pentru ca autorul reuseste sa aduca in registrul literaturii informatii extrem de riguroase asupra unei boli relativ recent descoperite, autismul, adeseori ignorat, netratat si care-i marginalizeaza pe cei bolnavi.

"Moartea e inceputul oricarei biografii, al povestii oricarei vieti. (...) N-ar fi fost de acord. I-ar fi placut, poate ca una din acele glume care-l inveseleau, ca una din acele rasturnari neasteptate de termeni care lui i se pareau absurde, cum ar fi fraza "Inceputul e sfarsitul", isi incepe Calinescu povestea propriei vieti, intersectata cu cea a fiului dorit. Cartea s-a nascut din fragmente, publicate mai intai in Revista 22, care au vorbit pentru prima oara in spatiul cultural romanesc despre cat de profunde pot fi formele de iubire parinteasca, mai ales atunci cand copilul sufera de autism. Volumul a fost distins cu premiul ASPRO la sectiunea roman/ memorii/ jurnal/ corespondenta, in cadrul Targului International de Carte Bookarest 2004.