Un fost securist si-a cumparat cu paine titlul de revolutionar

Peste cateva luni, numele lui Eugen Romulus Iancu urmeaza sa fie inscris alaturi de cel al lui Corneliu Coposu si de cel al lui Paul Goma in randul cetatenilor de onoare ai Timisoarei, la propunerea Fundatiei Nationale a Revolutiei din Decembrie 1989-Timisoara. In urma cu 25 de ani insa, el era un tanar si zelos locotenent in cadrul Serviciului I/B al Securitatii Timis, dupa cum arata documentele detinute de CNSAS si depuse in instanta pentru constatarea de lucrator al Securitatii. „In desfasurarea activitatii sale ca locotenent in cadrul IJ Timis, a desfasurat activitati care au ingradit dreptul la libera exprimare si la libertatea opiniilor, precum si dreptul la libertatea constiintei si religiei, dreptul la viata privata si dreptul la libera circulatie“, motiveaza Curtea de Apel Bucuresti in sentinta data in cazul lui Iancu.

Potrivit rapoartelor date ca ofiter, Iancu s-a ocupat, printre altele, de supravegherea celor care incercau sa treaca fraudulos frontiera in Iugoslavia sau doreau sa transmita scrisori la Europa Libera.


Este cazul Radincai Perinat, care „de comun acord cu cetateanul iugoslav Tihomir Petrovici au stabilit sa transmita o scrisoare la postul de radio Europa Libera, prin care sa ceara autoritatilor romane aprobarea emigrarii in SUA a numitei“, scria Iancu o nota informativa in 1983. Numeroase rapoarte scrise si semnate olograf de Eugen Iancu in acea perioada arata zelul pe care locotenentul il arata la inceput de cariera (avea pe atunci doar 25 de ani), el fiind foarte eficace si in munca de recrutare.

Desi nota de constatare a CNSAS este foarte laborioasa si Curtea de Apel a admis-o, Eugen Iancu neaga astazi ca ar fi semnat vreodata cu numele sau real un raport. Acesta sustine ca el de fapt nu a lucrat in Securitate, ci in Directia de Informatii Externe, fiind „al saselea din promotia 1983“ a scolii de spioni. Iancu neaga ca ar fi vorba despre el in aceasta decizie a Curtii de Apel intrucat el nu ar fi stat <javascript:;> niciodata pe Strada Ulpia Traiana, care figureaza acolo, si ca are o decizie de la CNSAS care atesta ca „nu exista nici un document“ despre activitatea lui. Varianta lui Eugen Iancu cu privire la propriul trecut este ca a fost pregatit pentru diferite misiuni in strainatate, insa nu a mai apucat sa le exercite intrucat in 1984 a fost acuzat de spionaj in favoarea Iugoslaviei, dupa ce s-a casatorit cu o sarboaica. „Am fost condamnat la moarte, ca si Pacepa, insa am avut un spate puternic in partid, s-a ajuns pana la Cabinetul 2 si am scapat pana la urma. Mi s-au luat insa toate gradele de pe umar“, spune Eugen Iancu.