Experimentul '311': Socurile traite de cei nascuti odata cu instaurarea comunismului

La mijlocul anilor ’90 patru sociologi au facut la Bucuresti un experiment inedit care surprinde socurile traite de generatia care s-a nascut in preajma instaurarii comunismului. Efectele dezradacinarii sunt de altfel vizibile in toata tara, inclusiv la Galati, mai ales prin prisma exploziei gradinilor de bloc.

In 1994, sociologii vintila mihailescu, Viorica Nicolau, Mircea Gheorghiu si Costel Olaru au petrecut, zilnic, ore intregi in blocul 311 de pe Strada serban Bogdan Stan, din cartierul Militari. Pe durata unui an, cercetatorii au intervievat locatarii si le-au urmarit reactiile individuale si colective la presiunea statului de a le uniformiza vietile prin urbanizare fortata. "Privite la 15 ani distanta, multe dintre aceste comportamnte par dintr-o alta lume. Dar ele reprezina lumea in care s-a nascut populatia adulta a tarii si care si-a pus amprenta asupra vietii sociale prezente", explica acum coordonatorul ineditului studiu, profesorul Vintila Mihailescu. Analiza cu pricina i-ar putea avea ca subiecti pe toti romanii nascuti in jurul anilor ’40, perioada care coincide cu instalarea comunismului in Romania. Ei au trait epoca de aur a dezradacinarii, cand sute de mii de oameni au lasat satul si s-au mutat in fabricile si apartamentele inghesuite de la oras.

Instalati de bunavoie sau cu forta

Strada serban Bogdan Stan pare sa fie la granita dintre trecut si prezent. De-a lungul ei se insira giganti de beton cu 10 etaje, dar si vile de ultima moda, aflate in imediata apropiere a unor case taranesti cu curte si bolta de vie, cu bacanie de fructe si alimente si cu afise care te anunta ca din zona poti cumpara vin varsat. Aici se afla si blocul 311, P±4, unitatea de analiza aleasa de cercetatori pentru experimentul sociologic care isi propunea, in 1994, sa arate cum locatarii isi pun amprenta asupra locuintei lor si constituie impreuna "un soi de comunitate". "Trei sute unspele", cum il alinta avizatii, a fost dat in folosinta in toamna lui 1977, an marcat de un amplu val de demolari cu miza ideologica, dar si de stramutari determinate de cutremurul din 4 martie.

"Pentru unii, venirea aici a fost o drama, pentru altii, incununarea unor demersuri de ani de zile", noteaza sociologii in introducerea studiului. Doamna E. S., proprietara a unui apartament in blocul 311 inca de la darea in folosinta a cladirii, intra in cea de-a doua categorie, a celor care si-au dorit din toata inima un apartament in imobilul din Militari. E. S., acum iesita la pensie, isi aduce aminte de sociologii care, in urma cu 15 ani, au intrebat-o pe ea si pe membrii familiei sale despre viata la bloc: "Asa e, am spus cum scrie acolo. Am facut memoriu la Elena Ceausescu. Aveam deja patru copii si stateam in doua camere". E. S. reda povestea obtinerii apartamentului cu aceleasi cuvinte cu care a fost citata si in studiu, semn ca fericirea primirii locuintei i-a tatuat ireversibil datele in memorie: "Pe 3 august l-am nascut pe Bogdan, pe 3 septembrie am pus memoriul la posta. Vreau sa zic ca pe 3 noiembrie am avut deja apartamentul nominalizat".

Nu la fel de incantat de mutarea in blocul 311 a fost administratorul imobilului, Mihai Ilie, care a ajuns locatar la blocul din Militari in vara lui 1989, dupa ce i-a fost demolata casa, in timpul procesului de urbanizare fortata. "Aveam casa aici, la doi pasi. Da’ mi-au demolat-o comunistii si mi-au dat aici", spune Ilie, care si acum il mai blestema pe Nicolae Ceausescu. "Ce l-am mai injurat si blestemat ca mi-a luat casa! si dupa sase luni l-a ajuns blestemul, ca l-au impuscat!"
Mihai Ilie descrie mutarea la bloc ca pe o adevarata drama, iar apartamentul, ca pe o veritabila cusca. "Aveam curte la casa, pomi. Era o frumusete. Au fost groaznice primele luni la bloc, zici ca eram inchis", spune Ilie. Pensionarul se numara printre cei care le-au descris sociologilor blocul si orasul in termenii disperarii, precum "aglomerare de locuinte", "furnicar de oameni", "galagie", "balamuc".

---

Despre autor: