Se trezeste la 5 dimineata, bea o cafea si... la munca. O gasesti la taraba ei din Piata Romana, vanzand ziare, citind sau urmarind lumea. Slabuta, dar bataioasa, se invarteste ca un titirez pana seara tarziu, fie caldura, fie ger. Cand are un mic respiro, scoate o bucatica de hartie si noteaza versuri care nu-i dau pace. Gabriela Enache s-a nascut la Buzau, in urma cu 45 de ani, si ar fi putut sa devina violonista sau actrita, dar destinul a obligat-o sa ajunga "ziarista" la taraba. Face aceasta meserie de opt ani. "La inceput mi-a fost greu, dar m-am obisnuit, spune Gabriela. imi place. Prin fata mea trec mii de oameni. Eu sunt ochiul strazii. Vad multe! Violenta, masini bengoase, fite. Stiti ca eu gasesc in fiecare dimineata pe jos, langa taraba, seringi cu urme de sange? Cu farasu' le iau, asa-s de multe.

Ma gandesc cu mila la parintii acelor copii si ii multumesc lui Dumnezeu ca ai mei sunt bine."
De la Conservator, la alimentara din Bechet
Gabriela a urmat Liceul pedagogic la Brasov. Acolo a studiat vioara si se pregatea sa dea la Conservator. Scria si poezii. "Luasem Bac-ul, aveam 19 ani si, in loc sa urmez Conservatorul, m-am indragostit de un ofiter, am ramas gravida, m-am casatorit si am plecat la Bechet, unde avea el unitatea. Speram sa ma angajez ca invatatoare, dar, ghinion: m-au respins pentru ca nu eram membra de partid. Atunci mi-a mai ramas Alimentara. Dar si acolo am avut probleme, pentru ca eu eram absolventa cu Bacalaureat si nu stiau cum sa ma incadreze. Vanzatoarele aveau doar profesionala. Pana la urma am lucrat fara calificare. Ce era sa fac?! Sa stau?"

A renuntat la Cenaclul Flacara pentru o casnicie intrerupta tragic

Din pacate, n-a durat prea mult si Gabriela a divortat. S-a intors la Brasov cu copilul. La scurta vreme s-a inscris la Scoala Populara de Arta, pe care a absolvit-o cu 10. "Cand aveam repetitii, il luam intr-un cosulet p-ala micu'. Actorii dadeau replicile pe scena si el plangea de rasunau peretii. Cand terminam de zis ce aveam de zis in piesa, fugeam la el si-i bagam biberonu' in gurita." Dupa o vreme, Gabriela a plecat cu echipa de actori la Cenaclul Flacara. Totul s-a intrerupt cand s-a recasatorit si a fost nevoita sa se mute la Bucuresti. Si-a luat vioara cu ea, chiar daca nu mai canta asa des. Palmele ii erau umflate de munca, degetele isi pierdusera elasticitatea. Apoi, dupa cativa ani, a ramas iar insarcinata si a nascut o fetita. Abia a avut vreme sa se bucure de fericitul eveniment, ca viata avea sa-i mai joace o festa dureroasa: cel de-al doilea sot face infarct in fata ei si moare, la nici 40 de ani. Si-a tinut firea, si-a ingropat crestineste barbatul si a mers mai departe. Cu doi copii mici pe cap, vaduva si din nou fara loc de munca, femeia trebuia sa-si castige existenta. Asa a ajuns, in 1998, "ziarista" la taraba, de unde n-a mai plecat nici azi. "Poate numai felul meu optimist m-a ajutat sa trec peste necazuri. Nu zic ca n-am si eu tristetile si frustrarile mele, dar muncesc atat de mult, incat uit si rad!".

Adevarul

Sursa: Adevarul



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.