Cel mai batran roman, cioban pana la 100 de ani

A crescut toata viata oi. Plecat de pe dealurile Greciei, din Negrita, undeva pe langa Salonic, Tanase P. Tanase, impreuna cu familia, si-a trait tineretea pe drumuri, prin Bulgaria si apoi in Romania, unde a reusit sa se stabileasca.

Drumurile prin lume si le-a inceput de tanar, pe la varsta de 38 de ani, cand a plecat din Grecia alaturi de alte familii de aromani. A trait opt ani in Cadrilater, in Durostor. A fost izgonit si de aici si a ajuns in Romania, la 46 de ani. A incercat sa se stabileasca undeva pe langa Urziceni, insa destinul l-a adus pe dealurile dobrogene.

O viata pe drumuri

Lipsit de puteri, dar cu sete de viata, nea Tanase locuieste pe o ulita, nu departe de centrul comunei Stejaru. Casa, reconstruita prin anii ’60, se afla in spatele unui gard alb, cu brau portocaliu. In spatele portii, o curte aranjata, curata si primitoare. Nea Tanase este ingrijit de cea mai tanara nora a lui, Elena Tanase (61 de ani). Batranul a avut sase copii si acum are 14 nepoti, 18 stranepoti si patru stra-stranepoti.

Intr-o camera cu ferestre mari, cu doua paturi si o masa sta nea Tanase. Asteapta linistit la marginea patului. Din vorba-n vorba, incepe sa-si aduca aminte de tinerete si de drumul lung, cat o viata de om, facut din Negrita in Dobrogea. „Ehe... cat am tras eu in viata asta! Aveam odata doua caiete, cu toate amintirile mele.

Le aveam scrise pe hartie. Acum nu mai stiu de ele. Dar eu toata viata am fost cu oile. Pe oriunde am umblat. Si aici, si la bulgari, si in Grecia. La Negrita aveam cinci-sase stane si caserie. Faceam branza si luam zahar, ulei si ce mai aveam nevoie”, isi aduce aminte nea Tanase, frecandu-si de pantalonii de stofa mainile zbarcite de batranete.

In 1932 a parasit Grecia, cu ultimele grupuri de aromani. „Am ajuns cu vaporul la Silitra, dupa ce am vandut tot in Grecia. Ne-am stabilit in Durostor si am luat-o de la capat. Am luat animale, am muncit pamantul. Dupa opt ani, in august 1940, s-a cedat Cadrilaterul Bulgariei si am plecat cu carutele cu animale si tot ce aveam spre Romania. Am ajuns pe langa Urziceni, dar ne-am stabilit aici, la Stejaru, pe atunci se numea Eschibaba”, povesteste batranul, facand pauze dese pentru a-si trage suflarea.

---

Despre autor: