Stilpul familiei, la 17 ani

La virsta la care copiii de seama ei nu s-au lovit de greutatile vietii, o fata de 17 ani din Alba Iulia este singurul sprijin pentru mama ei bolnava si pentru sora mai mica. Ioana nu are alta preocupare decit sa-i asigure medicamentele mamei si cele necesare surorii sale pentru scoala. Cu toate ca intrase printre primii la Liceul de Arte, Sectia canto, si avea o voce de invidiat, a trebuit sa renunte la scoala fiindca a fost nevoita sa mearga la serviciu.

Inca de la 15 ani, Ioana a devenit singurul sprijin pentru mama ei, Mariana, si sora mai mica, Alina. Dupa absolvirea scolii generale, a intrat printre primii la Sectia canto a Liceului de Muzica si Arte Plastice din Alba Iulia. La putin timp dupa admitere, mama ei, in virsta de 40 de ani, s-a imbolnavit grav. Cu doi ani in urma a fost diagnosticata cu sindrom nevrotic, a suferit un infarct miocardic si, mai apoi, un atac vascular si o semipareza. Nu se mai poate deplasa decit cu ajutorul unei cirje, iar medicii i-au spus ca boala este cauzata de stres.
La citeva luni dupa ce au aflat de suferinta mamei ei, a murit si tatal vitreg al Ioanei. Ea si sora mai mica s-au trezit dintr-o data fara nici un sprijin, iar Ioana a fost nevoita sa se angajeze. N-avea cum sa mearga si la scoala, si la serviciu, iar salariul ei era absolut necesar pentru intretinerea familiei. "N-am avut incotro, m-am lasat de scoala", ne-a spus Ioana, si regretul i se putea citi pe chip.
A muncit la inceput intr-o croitorie, dupa care s-a angajat ca vinzatoare la un magazin alimentar. Acum cistiga 2,8 milioane de lei, salariul minim pe economie si, uneori, mai primeste si citeva bonuri de masa. "Niciodata nu mi-am luat leafa la timp. Asta e. Ma bucur cind o primesc. Ne descurcam greu, iar banii nu ne ajung nici macar pentru medicamentele mamei", ne-a spus Ioana, ridicind neputincioasa din umeri.

"De ce nu am avut o viata mai buna?"

Mama celor doua fete este disperata, si, cu lacrimi in ochi, isi reproseaza faptul ca nu le-a putut oferi o viata mai buna. "De multe ori, fetele se feresc de mine cind au probleme, ca sa nu sufar. Mi se rupe sufletul cind se asaza linga mine, ma prind de miini si ma intreaba: "Mami, noi de ce nu am avut o viata mai buna?", ne-a spus femeia, coplesita de lacrimi. Ea povesteste ca multi omeni i-au reprosat ca i-a stricat viitorul Ioanei, ca nu trebuia s-o lase sa renunte la scoala. Nu se poate impaca cu acest gind: "Imi iubesc enorm copiii si imi e foarte greu sa-mi accept neputinta de a-i ajuta. Nu mai stiu ce sa fac, nu am bani pentru a tine doua fete la scoala. Ioana mi-a promis ca se va zbate ea pentru Alina".

"Un loc de munca mai bun. Asta e tot ce vreau"

Pentru Ioana cel mai important lucru din lume este familia si accepta cu resemnare rolul pe care si l-a asumat. "Daca eu nu am un viitor, macar sa reusim sa o tinem pe Alina in scoala", ne-a spus tinara. Sigur, s-a gindit sa-si continue si ea studiile, insa pentru asta ar avea nevoie de banii pentru medicamentele mamei si hrana de zi cu zi. "Mi-as dori un loc de munca mai bun, unde sa fiu platita mai bine si care sa-mi permita sa merg si pe la scoala. Asta e tot ce vreau", ne-a mai spus Ioana, cu speranta in glas ca viata ei poate sa fie din nou una normala.

Viata la limita de jos

Mai multi ani, Mariana si fetele ei au locuit intr-un camin de nefamilisti, fara caldura, apa sau curent electric. Pentru ca igrasia ii agrava boala, familia s-a mutat cu chirie. A gasit un apartament pentru care plateste 50 de euro pe luna, la care se adauga si cheltuielile de intretinere. Acestea nu sint insa foarte mari deoarece apartamentul este debransat de la sistemul de incalzire si nu are nici centrala. Mariana primeste doar o pensie de boala de 1,4 milioane de lei, insa numai medicamentele o costa lunar peste 3 milioane de lei. Cu toate acestea, au reusit sa nu aiba nici o restanta la chirie sau intretinere.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe