Sa vorbesti despre viol nu e 'o moda'

"Noua moda: Violul", scrie cu o usoara urma de revolta, jurnalista Simona Tache, pe blogul ei. “De cand cu violurile proaspete din Italia si scandalul aferent, numai despre asta citesc prin ziare. Fiindca nu erau suficiente violurile externe, presa a inceput sa le aprofundeze si pe cele interne".

Faptul ca pentru italieni, subiectul agresiunilor sexuale are conotatii politice sau ca aceste evenimente au oferit un bun prilej pentru demonnizarea romanilor in general, nu este de negat.

Insa violul ca forma de agresiune impotriva femeilor ramane o chestiune foarte serioasa, chiar daca nu ne place sa vorbim despre acest subiect.

Ca se vorbeste despre aceste abuzuri, reprezinta in fapt un prim pas in lupta cu aceasta crima ale carei victime sunt in principal femeile si copiii, dar si tineri baieti. Violul este un act de dominatie si de furie. Inseamna acte sexuale care includ penetrarea care devine astfel un fel de arma.Violul si asaltul sexual se intampla mult mai des decat o arata statisticile, iar oamenii din jurul nostru nu prea sunt interesati de acest subiect pana in momentul cand afla ca cineva foarte apropiat a fost intr-o astfel de situatie, noteaza site-ul englez www.rapecrisis.org.uk.

Revolta pe care au starnit-o violurile savarsite de conationali in Italia nu ne-o inchipuim decat ca pe o forma de ura impotriva romanilor. Dar subiectul este departe de a fi atat de simplist si ar trebui sa ne preocupe faptul ca totusi se vorbeste despre cetateni romani si ca ne paste acelasi pericol si aici, in tara.

De ce sa nu recunoastem ca in Romania, ni se pare firesc sa ne fie frica atunci cand ne aflam seara, pe strada? Femeile sunt invatate inca de mici sa le fie frica de “barbatii straini” care le ofera dulciuri, sau de “necunoscutii din lifturi”, etc. Devenite adulte, femeile stiu ca trebuie sa stea cu usile inchise, sa nu locuiasca singure, sa nu se imbrace sau sa se poarte “provocator”.

Nu toti barbatii sunt abuzivi, dar de cele mai multe ori barbatii sunt agresori, iar femeile, victime. "Suntem foarte aproape de moarte. Suntem foarte aproape de viol si foarte aproape de bataie. Ne aflam intr-un sistem al umilintei de unde nu exista scapare pentru noi", spunea Andrea Dworkin o cunoscuta feminista radicala a anilor ’80, in America.

"Pana ajungem sa fim femei, frica ne este familiara, este precum aerul pe care il expiram. Traim cu ea, o inhalam, si de cele mai multe ori nici nu o observam. In loc sa spunem <<Imi e frica>> spunem <<Nu vreau>>, <<Nu stiu cum>> sau <<Nu pot>>", comenta Dworkin.

Acest discurs este considerat unul radical, dar de ce sa nu recunoastem ca, la noi in tara se potriveste mai bine, celui in care cautam scuze si statistici care sa arate ca in Italia, principalii violatori nu sunt neaparat romanii si ca invinuim societatea italiana de romanofobie, cand de fapt acest fenomen, poate, pe drept cuvant, este provocat mai ales de sentimentul de "frica".

Si ca, lasand la o parte spectacularul crimei, ar fi foarte interesant ca oamenii sa constientizeze mesajul indirect pe care il transmit stirile legate de actele de violenta sexuala la adresa femeilor, pe care le comit cetateni romani. Este mesajul dominant al unei societati in care primeaza obisnuinta dominarii celui mai slab, fie ca este vorba de batrani, femei sau copii si pe care cetatenii nostri, o poarta cu ei indiferent de tara unde se afla.

In primele cinci luni ale anului 2008, in Romania, au avut loc cu 21,3% mai multe violuri urmate de moartea victimei fata de perioada similara a anului 2007, peste 50% dintre acestea in mediul rural, conform datelor Politiei Romane prezentate pe site-ul www.violentaimpotrivafemeii.ro.

Exista estimari conform carora una din cinci femei va fi victima unui viol sau a unei tentative de viol de-a lungul vietii. Femeile cu varste cuprinse intre 15 si 44 de ani sunt supuse unui risc mai mare sa fie violate si sa fie supuse violentei in familie decat sa se imbolnaveasca de cancer sau malarie, sa fie implicate in accidente rutiere sau razboaie.

Iar prima arma a celor agresati ramane din pacate inca, forta de a vorbi a victimelor si chiar interesul de a face vizibila suferinta prin care au trecut, sau prezentarea de catre mass-media a infractiunii in sine. Mediatizarea excesiva a acestor intamplari ale caror actori negativi, din pacate, au fost romani din Italia, are si o parte pozitiva. Acest scandal mediatic a impus adoptarea unor "masuri urgente in materie de siguranta publica si de combatere a violentei sexuale".

Decretul aprobat saptamana trecuta de Cabinetul italian impune o sentinta obligatorie de inchisoare pe viata pentru violurile asupra minorilor, precum si accelerarea proceselor pentru persoanele surprinse in timp ce comiteau un viol. Decretul impune de asemenea o sentinta obligatorie de inchisoare pe viata pentru violurile ce duc la deces, anuleaza posibilitatea arestului la domiciliu pentru autorii unor astfel de infractiuni si prevede oferirea de asistenta legala gratuita victimelor. Potrivit NewsIn, decretul introduce si sentinta obligatorie de inchisoare pe viata pentru violurile asupra minorilor.

Aceasta observatie cere o atitudine mai responsabila si din partea jurnalistilor din Romania. Nu aparea violatorilor este solutia, ci incriminarea lor indiferent de nationalitate. Nu ascunderea realitatilor sociale cu care ne confruntam este solutia, ci asumarea pericolului pe care il constituie violenta sexuala. O astfel de atitudine ar conduce, asa cum s-a intamplat in Italia, la adoptarea un masuri legislative mai ferme, care pot transforma o societate intr-un mediu mai sigur.

Pana la astfel de masuri vom afla in continuare din mass-media romana ca “Un bucurestean cu 11 condamnari, din care patru pentru viol, e liber”…