Desfigurata de anii de poluare, Copsa Mica ar trebui sa se bucure de anuntul inchiderii apropiate a uzinei metalurgice Sometra, dar localnicii se tem mai mult de spectrul somajului decat de gazele toxice, comenteaza AFP intr-un reportaj.

"E adevarat ca uzina ne punea in pericol sanatatea, dar macar oamenii aveau de lucru", spune o tanara de 22 de ani, Diana Roman, din spatele unei tarabe. Parerea ei este parerea generala la Copsa Mica.
Anuntul intrarii in somaj a 820 din cei 1.050 de angajati ai acestui combinat de tratare a metalelor grele, printre care plumbul si zincul, a dat peste cap complet vietile oamenilor. Pentru ca Sometra, detinuta din 1998 de compania greaca Mytilineos, facea mai mult decat sa asigure locuri de munca. "Asigura apa curenta, iluminat public, platea pentru cadourile de Craciun ale copiilor si pentru reimpadurirea zonei", considerata cea mai poluata din Europa, explica primarul Tudor Mihalache, relateaza NewsIn.

Dintre cele sapte sau opt furnale, cel mai mare avand o inaltime de 325 de metri, doar unul mai scuipa dioxid de sulf. Dar mirosul otravit se simte inca.

"Trebuia sa veniti cu cativa ani in urma, era ingrozitor", spune primarul, pentru care inchiderea uzinei este "sfarsitul unui capitol". "Nu este usor, dar oamenii trebuie sa se obisnuiasca cu ideea ca trebuie sa-si caute alt loc de munca", spune el.

Pe dealul cu locuinte modeste construite in anii '80 pentru a gazdui cateva mii de muncitori veniti din toata regiunea, nelinistea este aproape palpabila. Cu o sapca de blana pe cap, Maricel Getner, in varsta de 47 de ani, merge cu pasi ezitanti spre uzina. "Am muncit acolo 23 de ani si in seara asta o sa aflu daca sunt pe lista celor pusi in somaj", spune el.

Pe post de indemnizatii, noii someri vor primi salariile pe sase luni, adica in jur de 1.200 de euro, in functie de vechime. "Dar ce o sa facem dupa ce cheltuim banii astia?", se intreaba Getner, care are acasa cinci copii.

Ca si el, si alti muncitori se pregatesc pentru momentul adevarului. "Ca polua sau nu, toti traiau de pe urma fabricii", spune un barbat in jur de 30 de ani.

La 72 de ani, Ioan Pipig se considera norocos. "Eu sunt unul dintre putinii pensionari de la Sometra care au ajuns la varsta asta. Cei mai multi mor in patru sau cinci ani dupa ce ies la pensie", explica el.
Vecinul lui, Pavel, spune ca mai ales copiii sunt afectati de emisiile de metale grele. "O familie din patru are cate un copil cu un handicap", spune el cu voce joasa, in timp ce zeci de pusti alearga tipand si razand in locurile de joaca amenajate intre blocurile recent vopsite in culorii vii.

La cativa kilometri mai incolo, scheletul innegrit al uzinei Carbosin - ale carei emisii au transformat Copsa Mica intr-o adevarata pata neagra pe harta Europei - abia se mai tine pe picioare, abandonat si pradat. La 16 ani de inchidere, un strat gros de funingine acopera in continuare aceste vestigii ale politicii de industrializare fortata a dictatorului comunist Nicolae Ceausescu.

Printre muntii de resturi, Cristi si Ioan, amandoi in jur de 30 de ani, au venit sa caute fier vechi, singura lor sursa de venituri. "Suntem multumiti atunci cand castigam 30 de lei pe zi", spune Ioan, care are la el un enorm ciocan cu care sparge stalpii de beton armat pentru a scoate cele cateva bare de fier.
"Daca Sometra se inchide, in cativa ani o sa fie un mormant de beton ca asta, pentru ca oamenii or sa fie obligati sa faca ce facem noi ca sa traiasca", prezice el.



Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.