Sergiu Nicolaescu: 'Sunt un dinozaur. Dar eu m-am facut'

Reporter: Care credeti ca sunt principalele probleme cu care se confrunta cinematografia romaneasca in prezent?

Sergiu Nicolaescu: Nu poate exista cinematografie fara cinematografe. Asta este prima problema. Iorgulescu (n.r. - fostul ministru al Culturii) si altii ca el, din cadrul Ministerului Culturii, au hotarat singuri, impotriva sindicalistilor din Romania Film si a altor cineasti, sa dea cinematografele. In primul rand, sa le dea la primarii, iar acestea, la randul lor, sa le vanda sau sa le dea mai departe. Consider acest lucru o greseala absoluta. Eu cred ca in fiecare oras mai important sau macar in fiecare capitala de judet trebuie sa existe cinematografe administrate si controlate de catre o intreprindere care are capacitatea respectiva, asa cum este Romania Film. "Porcariile" au inceput inainte de Iorgulescu, cand directorii de cinematografe inchiriau cinematografele, din diferite motive, iar acestea deveneau restaurante, sali de jocuri de noroc sau discoteci. De aici omul isi tragea un ciubuc lunar. Transformand toate cinematografele in localuri, au venit mai multi bani, dar a inceput, in acest fel, o criza a cinematografelor romanesti.

R: Mai sunt si alte probleme?

S.N.: Modul in care se obtin finantarile. Filmele trec printr-un concurs. La un moment dat, noi am infiintat cinci studiouri, conduse de cinci regizori, care primeau bani de la Romania Film sau de la Stat. Unul sau doi erau seniori, restul erau tineri. Eu am tinut cu tineretul. Aceste studiouri, care erau o formula de tranzit, au fost desfiintate si au venit taranistii cu Radu Gabrea si Stere Gulea, care au facut si ei la randul lor niste greseli. Au hotarat sa se dea un concurs la Centrul National al Cinematografiei. Corect! E firesc! Pe urma le-a venit ideea ca acest concurs sa fie secret. Pe urma au spus ca fiecare regizor sa aiba un punctaj care sa inceapa din 1997. Cum e posibil? E adevarat ca un regizor in varsta trebuie sa-si confirme si la varsta respectiva valoarea. Este foarte greu sa fii in varsta si sa continui sa ai succes. Fireste ca ar trebui sa existe un coeficient care sa tina cont si de faptul ca din '97 pana acum a aparut o generatie tanara, dar nu poti sa faci nedreptate, chiar daca e un singur caz, celor care au consacrat cinematografia romaneasca. Vreau sa spun ca sunt unul din oamenii care respecta atat generatiile dinaintea mea, cat si pe cele care urmeaza; am dovezi concrete, am sustinut sapte debutanti. Acest lucru strica atmosfera si apare o asa-zisa lupta intre generatii, care e falsa. E mincinoasa, nu poate sa existe. Un tanar nu ma poate concura pe mine indiferent ce-ar face, indiferent cat talent ar avea. Nu ne putem compara. Eu sunt la sfarsit de cariera, el la inceput. Mai exista o stupiditate. Un idiot sosit nou in cinematografie a zis ca trebuie impartit numarul de spectatori din anii '70 cu o cifra pentru a afla echivalentul de spectatori in prezent. Concursul trebuie dat, dar nu secret. Nu poate sa dea un tanar concurs cu mine. Nu se poate. Nu e moral. Trebuie sa se stie ca din zece filme cate facem acum, in etapa ianuarie-februarie 2009, trei sau patru sunt pentru debuturi. Si atunci stii ca te bati cu trei-patru de aceeasi varsta, iar seniorii se bat in alta parte.

R.: In ce masura producatorii si distribuitorii sustin eforturile cineastilor?

S.N.: Si unii, si ceilalti, duc de rapa cinematografia. Filmul romanesc trebuie sa ruleze in cinematografe, trebuie sa atraga din nou spectatorii. "Supravietuitorul", un film care a castigat in 2008, locul I, ca numar de spectatori din randul filmelor romanesti, a aparut in aprilie la cinematografe, iar in toamna, in septembrie, a aparut pe DVD-uri si la televiziune. Un film a fost consumat, astfel, in doar un an de zile. Daca unui film nu ii lasi timp sa cucereasca spectatorii, il distrugi. Acelasi lucru s-a intamplat si cu filmul clasat dupa "Supravietuitorul", cel al lui Nae Caranfil (n.r. - "Restul e tacere").

R.: Cum vedeti noua generatie de regizori romani?

S.N.: Comportamentul unora dintre ei este o problema. Am respectat intotdeauna generatiile. Le spuneam lui Victor Iliu, lui Jean Georgescu, maestre, dar nu pentru varsta pe care o aveau, ci pentru ceea ce au facut ei pentru cinematografia romaneasca. Nu poate sa apara cineva nou acum si sa spuna: cinematografia incepe cu mine. Este o batjocura la adresa culturii cinematografice romanesti, care are un secol, iar dupa anii '50 a devenit o cinematografie puternica si din anii '70 una dintre cele mai puternice din Europa. Nu poti sa arunci totul la cos, iar apoi sa spui ca, acum, "cinematografia incepe cu mine".
R.: Care dintre regizorii tineri v-au atras atentia?

S.N.: Imi place generatia tanara. Au inceput bine, dau dovada de curaj. Imi vin in minte acum Radu Muntean, Catalin Mitulescu, Tudor Giurgiu, Cristian Mungiu, dar si altii, pentru ca nu vreau sa nedreptatesc pe nimeni. Vreau sa spun, insa, un lucru care sa fie cat se poate de clar: de-abia dupa cinci filme poti fi catalogat intr-un fel sau altul. Mungiu a avut noroc, pentru ca la al doilea film din viata lui a luat Cannes-ul, cel mai mare premiu european. E o performanta. Dar sunt regizori care au avut succes si care in urmatorii doi-trei ani nu au mai facut nimic. Este drept ca multi au fost ajutati si de mediatizare, dar la fel de adevarat este si faptul ca presa nu poate salva un film.

Televiziunea, cu numarul mare de posturi disponibile in prezent, a promovat, din pacate, si multe filme de o calitate infioratoare, de mana a treia sau chiar a patra.

R.: Credeti ca tinerii actori sunt valorosi, tinand cont ca s-a spus in trecut faptul ca nu se vor mai naste actori ca Amza Pellea, Toma Caragiu, Stefan Iordache si altii?

S.N.: Actorii tineri de astazi sunt si ei valorosi, dar au ghinion. Acum, cu filmele mizerabile si banii putini cu care se fac aceste filme, nu ii putem descoperi pe cei valorosi. In generatia mea, erau cel putin 12 oameni care intrau in acelasi costum - Ilarion Ciobanu, Amza Pellea, Silviu Stanculescu, Ion Besoiu, Emanoil Petrut...Acum nu mai are cine sa ii ridice, chiar daca sunt oameni cu talent. Pe de alta parte, exista, ce-i drept, si impostori, dar acestia se pierd de-a lungul anilor si raman actorii adevarati, care isi dovedesc singur capacitatea prin filmele pe care le fac. Dar daca acestia din urma nu fac filme? Cum sa fie remarcati?

R.: Credeti ca o sa ajungem sa vedem un film romanesc la Oscar? Exista o reteta de succes care trebuie urmata?

S.N.: Totul este posibil. Festivalurile sunt o societate prin care te afirmi cu o anumita tenacitate si devii cunoscut. Asta conteaza foarte mult. Daca esti unul din cunoscutii societatii, drumul este mult mai usor. Devenind "festivalist", pana la urma ai sansa sa iei un premiu. Cu toate acestea, consider ca, in general, filmele premiate au meritat acest lucru. Premiile la aceste festivaluri creeaza filmul romanesc. Nu-i suficient sa ai peste 14 milioane de spectatori in Romania, daca peste granita esti zero. Eu am vandut filmul "Mihai Viteazul" cu 200 de mii de dolari, care acum inseamna mult mai mult. A fost difuzat in lumea intreaga de catre Columbia Pictures. Daca nu esti prezent peste hotare, filmul tau este bagat la duzina. S-au mai castigat premii internationale: premiul de regie al lui Liviu Ciulei, "Opera prima" a lui Mircea Muresan, "Leul de argint" de la Venetia al lui Dan Pita si altele. Toate filmele noastre mari au avut succes si pe plan international.

R.: S-a spus despre dumneavoastra ca daca v-ati fi nascut in SUA ati fi ajuns un al doilea Spielberg. Ce-ar fi ajuns Spielberg daca se nastea in Romania?

S.N.: Maximum ca Nicolaescu. Asta in acelasi context al Romaniei si mai ales al comunismului din Romania. Primul meu film ajuns la Cannes a mers cu o delegatie de 12 oameni, printre care eu nu ma aflam. Eu eram realizatorul si nu m-am dus, pentru ca aveam o origine "burgheza, proasta" si nu aveam voie sa trec peste granita. Acest lucru a durat 20 de ani, pana au avut incredere in mine sa ies. Asta s-a intamplat in 1963, cand presedintele Columbia m-a invitat sa ne intalnim la Cannes, cu ocazia vanzarii unui scurtmetraj al meu. A doua zi, am avut pasaportul si biletul. Inainte sa plec, am mers la mama si i-am spus ca nu ma mai intorc. Cand am ajuns la Cannes, m-am intalnit cu cei mai mari oameni din cinematografia mondiala, iar presedintele de la Columbia mi-a propus un contract pe trei ani, in care primul film sa fie un musical dupa "Visul unei nopti de vara". Am refuzat.

R.: Referitor la etapa actuala a concursului CNC, aveti proiecte in concurs?

S.N.: Nu, nu am. Independent de asta, insa, am un proiect, "Poker", dupa o piesa de teatru a lui Adrian Lustig. Este un film pe care vreau sa il fac si nu pot sa il fac, pentru ca nu gasesc bani.

R.: Ati fost numit un "dinozaur al cinematografiei romanesti". Mai sunteti suparat pentru aceasta titulatura?

S.N.: Sunt un dinozaur. Dar eu m-am facut.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe