S-a nascut in 1930 la Cernauti si este unul dintre putinii supravietuitori ai lagarelor de concentrare din Transnistria. Are puterea sa rememoreze pentru Cotidianul experientele de atunci.
Ea a fost invitata sa-si spuna povestea vietii marti, in fata ONU, cu ocazia Zilei Internationale a Comemorarii Victimelor Holocaustului. 27 ianuarie este ziua fixata de ONU pentru comemorarea victimelor Holocaustului, pentru ca in acea zi, in anul 1945, trupele sovietice au eliberat lagarul de la Auschwitz, cel mai sinistru din reteaua construita de nazisti.

  • - Cand ati fost deportata?
Am fost deportata in noiembrie 1941 in Transnistria.

  • - Cine din familie a mai fost deportat?
Parintii mei, Mendel si Lia, si fratele meu, cu sapte ani mai mare, Manasse.

  • - Cat timp ati stat in Transnistria?
Trei ani. Am fost repatriata in Romania cu doua saptamani inainte de eliberarea lagarului, odata cu toti orfanii. Inainte de eliberarea de catre armata sovietica, Antonescu, pentru prima data, a acceptat sa repatrieze doua mii de orfani. Era o cerinta mai veche a comunitatilor evreiesti si a Crucii Rosii, dar s-au opus si el, si Adolf Eichmann (ofiter nazist care coordona deportarea evreilor). Pana la urma, cand a vazut ca pierde razboiul, a gasit de cuviinta sa faca ceva pentru a nu fi judecat drept criminal de razboi si de aceea ne-a permis repatrierea.

  • - Ce va amintiti despre viata din lagarul din Transnistria?

Stii care era sistemul lui Antonescu? Nu era ca al nemtilor, nu aveau camere de gazare sau crematorii. Eu cred ca romanii nici nu erau pregatiti pentru acel genocid, asa ca au facut lucruri pur si simplu barbare. In afara de a-i impusca pe oameni, dupa ce isi sapau singuri gropile, in afara de a-i inghesui in trenuri, unde mureau de sufocare, i-au deportat pe evrei catre Transnistria iarna, in frig, fara mancare, fara apa… Oamenii mureau, incetul cu incetul, pe drum, inghetati. Ne-au dus doua saptamani pe drumuri intortocheate pentru a muri cat mai multi pe drum. Au mai izbucnit epidemii, de tifos, de dizenterie… Erau 116 lagare si ghetouri in Transnistria. Lumea a murit de foame, de sete, in epidemii. In Bersad, unde era infernul meu, au murit 20.000 de oameni. In total, 280.000 de evrei, romani si ucraineni, au pierit in Transnistria. Si 11.000 de roma. Neaparat trebuie sa vorbim si despre roma, pentru ca nu sunt reprezentati nicaieri, in nici o organizatie internationala.

  • - Deci ati ramas orfana in lagar?
Da, mi-am pierdut parintii si fratele dupa doua saptamani de la deportare. Au murit de frig si foame.

Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.