Tinerii aleg armata pentru siguranta locului de munca

O armata de profesionisti gata oricand sa “serveasca patria”, in punctele fierbinti ale globului, dupa cele mai inalte standarde NATO. Acesta este visul de marire al Ministerului Apararii Nationale, care e pregatit sa scoata pe banda rulanta mii de soldati, pentru toate categoriile de forte si arme. Acum, tinerii nu mai sunt luati la oaste cu arcanul, ci momiti cu salarii rezonabile si stabilitatea locului de munca, scrie NewsIn.

Gradinita de racani made in Caracal

Pentru ca un tanar sa poata fi primit in Armata trebuie sa aiba intre 18 si 26 de ani si sa fie absolvent a cel putin 10 clase sau o scoala de meserii. Din cei 700 de la Caracal, 30 de recruti au chiar facultate. Ei aspira la o cariera de ofiter, in timp ce soldatii care au doar bacalaureatul pot ajunge cel mult subofiteri. Contractul lor se prelungeste periodic. Pana la 30 de ani, soldatul trebuie sa se decida daca vrea sa devina cadru militar. In caz contrar, va fi obligat sa treaca in rezerva la 40 de ani.

Dupa ce au trecut prin furcile caudine ale admiterii din centrele zonale de selectie si orientare pe arme si specialitati militare, tinerii recruti sunt repartizati in unitatile de pregatire din toata tara.

Baietii, si chiar cele 33 de fete vrajite de mirajul carierei militare, au inceput, la Caracal, pe 5 ianuarie, un stagiu de pregatire, la sfarsitul caruia ar trebui sa se numeasca soldati profesionisti ai Fortelor Terestre.

„Ne numim Batalionul 1 pentru ca s-a vrut sa fim <<number one>>. Si unici. Poate o sa si reusim. Peste 40 de generali s-au format aici de-a lungul timpului, dar si numerosi sportivi si parlamentari”, descrie cu vadita mandrie caracaleana istoricul si aspiratiile unitatii, comandantul Branescu, care, insa, adauga ca "mandriile locale caracalene", Dan Diaconescu si Marius Tuca, nu au trecut vreodata pragul garnizoanei.

Dublat din spate de propriul zambet, care rasare militareste dintr-un portret aliniat pe un perete zugravit neglijent, langa cele ale celorlalti comandanti care s-au perindat de-a lungul timpului la conducerea unitatii, colonelul locotenent-colonel Aurelian Branescu, comandantul Batalionului 1 Instructie Caracal, un fel de Saint Bernard cu epoleti al garnizoanei, puncteaza bucuros prezentul.

„Incerc o satisfactie nemaipomenita cand ma gandesc la seriile de soldati. De la o serie la alta, soldatii voluntari vin mai bine pregatiti, mai bine motivati si sunt dornici de afirmare si de a face o cariera militara. Seria aceasta, desi este la inceput de drum, este mai pregatita decat toate celelalte, atat din punct de vedere fizic, cat si al capacitatilor intelectuale. Soldatii vin, acum, altfel in Armata, pentru ca a disparut obligativitatea. Soldatul voluntar vine in armata ca sa se pregateasca pentru o cariera militara temeinica”, mai explica colonelul Branescu.

"Am reusit sa ma adaptez, intr-o singura zi, la viata de aici"

Recrutilor de la Caracal le clantane dintii in gura de frig, picuri reci de ploaie se preling pe cascheta, apoi pe fata pentru ca, mai apoi, sa se scurga usor pe barbie pana in maduva oaselor. Unii privesc absenti, peste gard, un tren care se scurge tiptil pe sine. Gandurile de acasa fac, inevitabil, musuroaie in memorie. Pana cand vocea stridenta a instructorului ii invioreaza brusc, iar mainile se lipesc instantaneu de patul armei. Arma, pe care, pana acum, nu au mai vazut-o decat la televizor sau prin reviste.

„Sunt multumit de cum ma descurc cu arma si pentru tot ce am reusit pana acum. Sunt trei saptamani de cand sunt aici. Sunt multumit pentru ce mi se ofera. De mic mi-a placut aceasta meserie, munca de echipa, sunt o fire mai atletica si incerc sa ma devotez acestei meserii. Nicaieri nu ni se ofera ceea ce am avea nevoie, dar este bine. Am reusit sa ma adaptez, intr-o singura zi, la viata de aici. Sunt colegi care vin si de la 900 de km aici, eu sunt doar de la 550 de km”, povesteste recrutul Calin Draghici.

Carcera a ramas doar in dictionar

In week-end, au voie sa iasa si pe terenurile din spatele unitatii sau la capela improvizata dintr-o veche sala din unitate. Soldatii trebuie sa aiba grija cum intra "la minge", pentru ca orice accidentare care ii impiedica sa-si continue pregatirea inseamna "rosu direct" pentru restul programului si "la revedere" armata.

Vestea buna este ca nu mai exista carcera. Vestea proasta este ca, daca sari calul, esti trimis cu primul tren acasa. „In comportamentul fiecaruia sunt si unele deviatii. Unii intarzie din permisie. Sanctiunile pornesc de la avertisment pana la mustrare scrisa, iar la cele mai grave abateri se impune excluderea din cursul de formare. Nu mai exista carcera. A fost scoasa din regulamentele noastre”, explica regulamentul comandantul Branescu.

Daniela e din “comunapiatravasiisatumarjinealunsiijudetbotseni”

Pana nu demult, armata era perceputa ca un exercitiu de barbatie, un teritoriu exclusiv al barbatilor care ii face sa se simta, invocand incredibile povesti din Armata, macar pentru o clipa, cu privirea in gol, superiori. La garnizoana din Caracal si-au facut loc, insa, si 33 de fete, toate cu aspiratii inalte si gata sa serveasca patria. Intrebata de unde este, Daniela raspunde dintr-o suflare, fara nici cea mai mica pauza de respiratie:“comunapiatravasiisatumarjinealunsiijudetbotseni”. Inainte era operator intr-un cazino din Botosani. Castiga mult mai bine, dar a renuntat in favoarea hainei militare si vrea sa arate ca nu e cu nimic mai prejos decat baietii. „Mie mi-a placut sa fiu in mijlocul actiunii. De asta am ales infanteria”, ne spune Daniela si doua vapai i se aprind instantaneu in ochi.

Chiar daca nu schimba decat o singura tinuta toata ziua, nu defileaza pe tocuri si nici nu se machieaza sau isi fac manichiura, fetele sunt fericite si spun ca la Caracal au gasit tot ce si-au dorit. „Ne place la Caracal. Am apucat sa iesim pe companii sa vizitam orasul. Ne intelegem foarte bine cu baietii. Suntem ca fratii. Toti pentru unul, unul pentru toti”, spune Livia, care are 21 de ani si un sot care o asteapta acasa, in orasul Sfantu Gheorghe, cand se termina Armata.

Legionar de Romania

In poligonul de langa Caracal se fac trageri cu pistolul, cu mitraliera cu AG-ul sau chiar trageri cu mitraliera de pe TAB.

In campul inghetat, soldatii trantiti pe burta mitraliaza atenti tintele aflate la cateva sute de metri departare. Un recrut isi umezeste degetul aratator de saliva si-l ridica in aer pentru a determina directia vantului. Vrea sa vada cu cat trebuie sa-si rectifice tirul. La comanda instructorului incepe tirul. Doi trei caini zburda printre arme, latrand scurt dupa fiecare rafala. Iarba vestejita, moale, rasuna de un bazait lenes de gloante. Aerul devine mai dens din cauza prafului de pusca. Dupa tragere, soldatii alearga la tinte pentru a vedea rezultatele. Cizmele ingreunate de noroi par ca prin radacini in pamant. In fata microfonului, instructorul il dojeneste afabil pe un soldat, apoi, cand are impresia ca nu se mai afla in centrul atentiei, il cearta scurt la ureche. „Ma faci de ras”, se aude, apoi, vocea ofiterului, atat de sonora, incat poate cu usurinta sa razbata printre rafalele mitralierelor AKM, calibrul 7, 62 mm.

Cativa metri mai incolo, un tanar recrut pozeaza cu mandrie in fata camerelor. Este vedeta unitatii. A fost un an in legiunea straina. „Imi place foarte mult cariera militara, uniforma ... De asta am ales sa revin. Eu sunt din Gheorghieni, Harghita. M-am intors in noiembrie anul trecut. Am stat un an in legiune. Aici as vrea sa ajung si eu un subofiter ori ofiter, ce s-o putea. Aici, programul este foarte bun, foarte bine organizat. Este putin mai usor fata de straini”, spune Adrian Bucur. Are la piept codul de onoare al legionarului. Luat la intrebari, recunoaste ca era mai bine in strainatate, unde castiga 1.100 de euro pe luna. „Am plecat de acolo pentru ca am avut probleme in familie. Imi doream sa raman in legiune. Imi pare rau ca am plecat de acolo”, marturiseste fostul legionar.

In Armata, programul este sfant

“Sedinte de trageri cu armamentul din dotare”, “aplicatii tactice”, “planton si patrulare”, “desteptare, urmata de inviorare”, “activitati de recreere si cultural-artistice”. Limbajul de lemn de zi cu zi al soldatilor.

Desi sunt de trei saptamani in Armata, cei mai multi tineri soldati s-au adaptat rapid la program. Au mai fost si exceptii, 19 dintre ei renuntand dupa prima saptamana. „Un soldat nu intelegea de ce sa se trezeasca la 5.30, pentru ca isi dorea sa mai poata dormi inca doua-trei ore si, eventual, sa renunte la masa de dimineata”, explica un ofiter de ce unii racani au dat bir cu fugitii.

Ora 5.30. Inviorarea. Soldatii sunt treziti cu noaptea-n cap si scosi in curtea unitatii pentru portia de aer curat, dupa care, tinerii recruti se intorc in camere. Patul trebuie facut impecabil, cearsaful sa fie la dunga, iar papucii de cauciuc la linie. Din loc in loc, se pot observa pozele iubitelor sau ale sotiilor. Valiza de lemn pe care cu totii o puteam vedea pe peroanele garilor cand se pleca in grup la armata obligatorie a disparut de mult si cu desavarsire.

Ora 6.30. Micul dejun. Dupa ce se incheie curatenia pe sectoare, soldatii au la dispozitie o ora pentru a manca.

Ora 7.30. Instructia. Programul cel mai greu: sase ore de instructie asidua, cu program de scoala - 50 de minute de pregatire, cu 10 minute de pauza.

Ora 14.00. Pranzul. Meniul este variat, dar niciodata nu depaseste 5.000 de calorii. O ciorba, o varza acra cu o bucatica de carne si-o prajitura.

Dupa masa copioasa, urmeaza „studiu individual” la sala, pentru cei care vor sa aprofundeze lectiile din timpul zilei.

Ora 19.00. Cina. Urmeaza o ora libera in care, insa, nu prea ai ce face. Pe fiecare palier, gasesti cate un televizor si cateva numere din „Observator militar”. Si cam atat. Fara calculatoare, radio sau Internet.

Ora 21.30. Stingerea. Noapte buna, soldati!

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe