Saptamana de munca in UE: cel mult 48 de ore

Intre opozantii adoptarii unei directive care propune modificarea unor reglementari mai vechi in Uniunea Europeana privind norma saptamanala a timpului de munca pentru salariati, limitata din 1993 la 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare, se afla Marea Britanie.

De altfel, Marea Britanie este una dintre beneficiarele derogarilor de la aceste prevederi, care permite majorarea acestei limite pana la 78 de ore pe saptamana, daca salariatul este de acord.

Actualizarea directivei intervine ca urmare a unei decizii a Curtii Europene de Justitie, care estimeaza ca orele de permanenta telefonica trebuie sa fie decontate din timpul de lucru saptamanal, la fel si timpul de permanenta al doctorilor, chiar daca ei nu au fost solicitati. Pentru a evita consecinte „negative“, noul proiect de directiva propune introducerea unei notiuni noi - „partea inactiva a timpului de garda“.

Fara clauze suplimentare

Deputatii europeni se opun pastrarii clauzei de neparticipare la aplicarea prevederilor directivei (cum se intampla in cazul Marii Britanii, n.r.) care trebuie sa fie abrogata in urmatorii trei ani de la intrarea in vigoare a acesteia. PE admite totusi majorarea numarului de ore de lucru pe saptamana, cu conditia sa existe acordul salariatului, insa introduce o serie de limite: 60 de ore pe saptamana, calculate pentru o perioada de trei luni, sau 65 de ore pe saptamana, in absenta conventiei colective si daca „perioada de timp prevazuta pentru garda este considerata ca timp de munca“.

Deputatii au identificat prin timp de garda perioada in care „lucratorul are obligatia de a fi disponibil pentru a putea interveni la solicitarea angajatorului pentru exercitarea activitatii si a atributiilor sale.

Aceasta prevedere vizeaza cu precadere personalul medical. In schimb, Consiliul considera ca partea inactiva a timpului de garda nu trebuie considerata ca timp de lucru, insa accepta amendamentul daca el nu contravine legislatiei nationale, conventiilor colective sau este convenit prin acord intre partenerii sociali.