Tinerii care au fost sambata, 27 septembrie, la premiera spectacolului ‘Ce n’est pas un chanson d’amour’, eveniment care a facut parte din programul festivalului Temps d'image, organizat de Fundatia Artlink, au aflat de ce.

Cu o precizie de jurnalist sau de antropolog, Carmen Lidia Vidu, regizoarea spectacolului ‘Ce n'est pas une chanson d'amour’, reface viata de Bucuresti a tinerilor care vin aici pentru a-si da un alt sens existentie. Cei mai multi descopera insa ca viata lor se schimba, dar intr-un mod brutal, strident chiar.

De altfel, intreg spectacolul este construit in jurul stridentelor : culori electrice si zgomotul infernal, insuportabil uneori, amestecat cu momente contradictorii din viata bucuresteana unde, tiganii striga dupa fier vechi sau unde, domnisoarele cochete se plimba prin Dorobanti cu genti Louis Vuitton. Toate acestea, proiectate intr-un decor care nu a uitat de anii Comunismului, cu blocurile din beton gri, monoton.

Spectatorii se regasesc in diversele discursuri interioare, atat de sincere, ale protagonistilor si aplauda in sens aprobator. «De cand nu ti-ai mai vazut prietenii? De cand nu ai mai citit o carte? Inhalezi aerul poluat al orasului? Imbulzeala oamenilor de la metrou… »

“Vineri seara merg sa dansez. Ma imbrac frumos si merg sa vad cum se danseaza Bucuresti, ma sarut chick-on-chick ca Elena Ceausescu...

Privesc pantofii fetelor si ce ascund ele sub paiul din care trag zgomotos. Sau bland. Sambata seara nu ies. Sunt cuminte si curata pentru slujba de duminica dimineata de la Biserica Stavropoleos unde ajung pe jos, cu stomacul gol. Seara mananc bine si luni ma trezesc tot in Bucuresti, desi, l-as schimba oricand cu Londra (sau cu aproape orice capitala europeana civilizata)... Bucurestiul nu mai e o poveste de dragoste” . Acest monolog interior este de fapt esenta unui spectacol modern in care dansul, muzica si imaginea se combina pentru a reconstrui intr-un mod artistic, viata contemporana a Bucurestiului, care nu mai este demult Micul Paris sau..."un chanson d’amour".

Specatcolul regizoarei Carmen Lidia Vidu, despre sunetul infernal al Bucurestiului, despre culorile nebune si despre viata intr-un oras care te acapareaza si te patrunde, poate fi inca vazut in clubul Fabrica, iar cei patru protagonisti, Marius Manole, Florentina Tilea, Istvan Teglas si Paul Dunca, nu vor dezamagi, pentru ca ei vorbesc prin dans, muzica si imagine, despre viata lor, sau a fiecaruia dintre noi...


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.