Social 25 August 2008 04:12
Peste 2800 de obiecte de arta, multe facand parte din patrimonial cultural national, au fost furate in Romania dupa Revolutie, in timp ce politistii se plang ca legislatia din domeniu este facuta pentru hoti, dar nu au o statistica exacta cu bunurile recuperate pana acum.
Potrivit unei statistici a Inspectoratului General al Politiei Romane (IGPR), remisa la solicitarea NewsIn, numarul total de obiecte de arta sustrase si urmarite la nivel national incepand cu anul 1991 este de 2849, numai in ultimul an politistii inregistrand 377 de furturi.

Statistica IGPR scoate la iveala ca tablourile sunt obiectele de arta cele mai vanate de catre hoti. 909 picturi, multe dintre ele purtand semnaturi de autori celebri romani si straini, au fost furate pana in anul 2007. De asemenea, potrivit aceleiasi surse, se pare ca biserica reprezinta locul din care se fura cel mai mult, hotii neavand preferinte cand vine vorba de obiecte de cult si furand de la icoane (663), Biblii (opt), cruci, (85), sfesnice (74) si Evanghelii (43), pana la cadelnite (15), candele (zece), potire (66) si chiar un clopot.

Totodata, odata furate, doar o mica parte dintre obiectele de arta se mai intorc la proprietarii de drept, statistica IGPR aratand ca, din anul 2002, au fost recuperate doar 127 dintre acestea.

De la kosonii regilor daci, la scaunul lui George Cosbuc

Pe pagina web a Politiei Romane, sunt prezentate 518 fise ale unor bunuri culturale furate si urmarite la nivel national, multe dintre acestea fiind evaluate la sute de mii de euro.

De exemplu, politistii trebuie sa gaseasca un tablou de Alfred Kubin, intitulat "Lascivitate", care are o valoare aproximativa de 400.000 de euro, sau unul de 500.000 de dolari, pictat intre anii 1916-1917 de Georgia O’Keefe si denumit “Special no. 21 Paolo Duro Canyon”. Pe langa acestea, se mai regasesc si tablouri cu o valoare inestimabila, pictate in perioada Renasterii, asa cum este “Rastignirea lui Iisus”, al lui Paul din Ung, realizat in anul 1419, sau “Calul Troian”, pictat de autorul italian Giuseppe Arcimboldo in jurul anului 1550.

Totusi, cele mai vizate de hoti sunt tablourile autorilor romani, care se bucura de o cota buna peste hotare, numeroase picturi semnate de Petrascu (“Aur si argint”, “Natura moarta cu fructe”, “Vas cu flori” etc), Grigorescu (“Taran breton”, “Mina”, etc), Piliuta (“Vatra taraneasca”, “Flori” etc), Th. Pallady ( “Nud de femeie”), sau Tuculescu (“Pictura abstracta”) fiind furate din muzee, galerii sau colectii particulare in ultimii ani.

De asemenea, aurul regilor daci este un alt punct de atractie pentru hoti, politistii confruntandu-se cu numeroase furturi din siturile arheologice, cu predilectie din cel de la Sarmizegetusa, din Muntii Orastiei. De acolo, in ultimii ani, au fost furate 27.000 de monede din perioada lui Lysimach, 2440 de kosoni, dar si 12.000 de denari romani din argint.

Pe langa “piesele grele”, hotii au furat si alte obiecte mai putin importante, politistii fiind nevoiti sa caute in prezent obiecte precum: margele din sticla colorata, plosca, calimara, cana din cositor, caseta din scoarta de copac, topor, sau lampadarul lui Mihail Sadoveanu, ori scaunul tapisat cu matase verde al lui George Cosbuc.

Politisti se plang ca nu au oameni special pregatiti pentru furturi de obiecte de arta

Oamenii legii se arata de cele mai multe ori neputinciosi in fata hotilor de obiecte de arta, care scapa adesea de pedepse, principalul motiv fiind legislatia in domeniu, prea permisiva. "Legile sunt facute parca pentru hoti. De exemplu, in legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice nu exista decat contraventii, fara a fi trecute si infractiuni. Iar contraventiile nu pot fi aplicate de politisti, pentru ca trebuie sa fii specialist platit de Ministerul Culturii ca agent constatator. Politia nu poate face decat o adresa catre Ministerul Culturii sa se ia masuri", a declarat, pentru NewsIn, Claudiu Mainov, de la Serviciul de Investigatii Criminale din cadrul Directiei de combatere a furturilor si protejare a patrimoniului cultural national.

O alta problema reclamata de politisti ar fi si Legea 182/2000, privind patrimoniul cultural national, care, desi contine si infractiuni, nu obliga oamenii sa-si declare bunurile care fac parte din patrimoniu. "Sunt nenumarate persoane care nu doresc sa declare ca au obiecte de patrimoniu, iar legea nu ii obliga sa faca acest lucru si, in caz ca se intampla ceva cu acele obiecte, ne ingreuneaza noua situatia", se plange Mainov.

Bunurile, conform legii, se impart in bunuri de fond (cele cu valoare nationala) si bunuri de tezaur (care au o valoare deosebita pentru umanitate). Lista tuturor siturilor arheologice, a monumentelor istorice, a patrimoniului mobil si a galeriilor de arta autorizate se regasesc pe site-ul Institutului pentru Memorie Culturala. Potrivit specialistilor in domeniu, accesul pe aceasta lista se face destul de greu, existand niste comisii in Ministerul Culturii care se intalnesc la perioade destul de indelungate de timp si care decid ce obiecte intra pe acea lista: pentru fiecare obiect se acorda un punctaj, cele mai multe puncte fiind acordate daca opera are o vechime mai mare de 50 de ani.

Pe langa problemele legislative din domeniu, politistii se confrunta si cu deficiente de logistica. Potrivit oamenilor legii, Politia Capitalei nu are o camera special amenajata pentru pastrarea obiectelor de arta retinute, desi legea impune acest lucru. Aceste obiecte, sunt lasate, de regula, la mica intelegere, in custodia Muzeului National, pana cand cercetarile in diferitele cazuri se finalizeaza.

Totodata, chiar daca politistii prind hoti de obiecte de arta, se pare ca nu exista persoane autorizate care sa-i ancheteze. "Nu exista nici procurori specializati pe patrimoniu. Daca infractiunea se incadreaza pana in doua miliarde ca valoare, atunci dosarul este preluat de procurorii de sector, iar daca este de peste doua miliarde, merge la Tribunalul Bucuresti. Procurorii nu stiu sa lucreze cu astfel de cazuri, pentru ca nu se pricep, nu sunt specializati in patrimoniu, asa cum ar putea fi in violuri, omoruri sau inselaciuni", declara Mainov.

Nu in ultimul rand, cei care vand falsuri sau obiecte de arta furate mizeaza si pe naivitatea oamenilor. "In targuri, am intalnit tablouri care se vindeau ca originale, dar care aveau semnatura lui Petrascu pe mijloc. Eu nu sunt expert, dar imi dau si eu seama de un fals grosolan. Omul cerea pe acel tablou 2000 de euro. Poate ca l-a si vandut, toate aceste lucruri se intampla, pentru ca nu se dau certificate de autenticitate, se merge doar pe vorbe. Ca sa aduci un om sa expertizeze un tablou costa cel putin cateva sute de euro si de asta oamenii, mai ales cei care nu se pricep, prefera sa mearga pe incredere", explica Mainov.

Situatia nu este mai roz nici la muzee, acolo unde politistii constata o "totala neglijenta in ceea ce priveste pastrarea bunurilor". "Inainte de '90, cei care erau gestionari raspundeau cu capul pentru ce aveau pe inventar. Cand preluau gestiunea muzeului, prezentau si o garantie pentru ce aveau acolo, acum nici dracu nu le-o mai cere. Fac ce vor, sunt neglijenti si de asta dispar obiecte de pe inventar. Era una pe la Muzeul National de Istorie, gestionara, care avea datorie la camatari si care a facut pierdute niste ceasuri, dar nu a patit nimic ", spune Mainov.

Modus Operandi

Politistii spun ca, in general, se fura obiecte de arta doar la comanda, hotii lucrand pentru diversi oameni din lumea artei, care la randul lor detin magazine de antichitati sau colectii impresionante. "E o lume inchisa in care cu greu intri. Toti cei care se ocupa de furturi sunt cunoscatori, au studii superioare, nu prea poti sa-i faci din vorbe. In general, cei care sunt pe monezi sunt mai slab cotati, in schimb pe tablouri sunt cei mai elevati", se confeseaza Mainov.

Totodata, de cele mai multe ori comanda pentru un tablou vine din nevoia de competitie. "Colectionarii doresc sa fie mai bine clasati decat concurentii lor si de asta le curg balele atunci cand pun mana pe un tablou de valoare si nu se pot afisa cu el pentru ca este furat. De aceea, stau un timp cu el in casa, dupa care il dau mai departe pentru ca le e frica sa nu fie prinsi", mai spune comisarul de politie.

Totusi, cand e vorba sa raspunda cineva pentru furturile de obiecte de arta, de cele mai multe ori "nu va cadea niciun cap de colectionar". Sunt prinsi doar cei din esalonul doi, asa numitii "plimbareti", cei care iau obiecte furate de la unii pentru a le plasa altora. Modul de lucru este asemanator unei suveici, tablourile trecand prin mai multe maini pana cand sunt gasite de politisti. "Daca la Paris sunt doar opt monumente istorice, in Bucuresti sunt peste 3000, de la case si fabrici pana la statui si sculpturi din cimitere. Este destul de greu sa ai grija de atatea", mai spune Mainov.

Arta si hotia

Ultima retea de hoti care fura obiecte de arta descoperita de politistii bucuresteni a fost gruparea "Romtelecom", anihilata in anul 2007. Potrivit oamenilor legii, din retea faceau parte trei persoane, care se dadeau lucratori la Romtelecom pentru a putea intra in casele batranilor, unde aveau informatii ca se gasesc tablouri de valoare. Acolo, reuseau fie sa schimbe tablourile de pe pereti, fie taiau panza si lasau doar ramele. In acest fel au reusit sa fure 14 tablouri, fiecare avand o valoare cuprinsa intre 10 si 30 de mii de euro, semnate de autori romani celebri, precum: Gheorghe Petrascu, Theodor Pallady, Nicolae Grigorescu, Stefan Luchian, Theodor Aman si Ipolit Stimbu. Pana in prezent, politistii nu au recuperat decat cinci tablouri, iar hotii sunt judecati pentru furt calificat.

Un alt caz a fost inregistrat in 2007, cand din incinta Academiei Romane au fost furate doua obiecte de arta in valoare de 50-60 de mii de euro. Politistii au reusit sa recupereze tablourile, insa nu i-au prins pe faptasi.

Pe linia traficului de monezi, cel mai recent caz este inregistrat in 2006, cand vamesii au sesizat ca mai multe plicuri trimise de la aceeasi adresa sunt mai grele decat ar fi trebuit si dupa ce le-au desfacut s-a descoperit ca de fapt inauntru erau monezi. De asemenea, politistii spun ca, in prezent, ultima moda printre colectionari este sa caute cosonii de aur ai unui rage dac. Se stie ca dacii nu iubeau aurul, monezile lor fiind in general din argint si tocmai acest fapt ii face pe colectionari sa alerge dupa aceste obiecte de pret.

Unul dintre cei mai cunoscuti hoti de tablouri a fost prins de politistii bucuresteni in anul 2002. Acesta se numeste Nicolae Mandache si era cunoscut drept Rechinul. Hotul spargea locuinte pentru a fura obiecte de arta. Mergea seara tarziu pe strazile din lumea buna a Bucurestiului (Intercontinental, Cismigiu, Unirii etc), se uita pe geam si isi nota adresele locuintelor unde observa tablorui de pret. Obisnuia sa tina un carnetel cu notite, in care isi tinea evidenta investigatiilor: pe de o parte identificarea de noi adrese, iar pe de alta parte verificarea celor pe care deja le avea. Rechinul a fost prins in anul 2002 si condamnat la 16 ani de inchisoare, fiind acuzat ca ar fi spart in jur de 20 de locuinte pentru a fura obiecte de arta.
Insa, in lumea hotilor de obiecte de arta mai apar si "victime inchipuite". "Am mai avut un caz, tare de tot. Era un inginer de santier, locuia prin Drumul Taberei, care a reclamat ca au intrat unii peste el si i-au furat mai multe obiecte din casa, printre care si un Grigorescu, pe care chipurile il tinea pe balcon. De fapt, omul era un alcoolic si avea datorie la batura si un coleg de-al lui i-a luat acel tabou. Nu era in niciun caz un Grigorescu autentic", mai spune Claudiu Mainov.


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.