Intoxicarea prin sondaje

Aceasta sintagma ar putea explica logic, uriasele discrepante, practic de neacceptat intr-o tara civilizata, dintre cifrele date publicitatii de institute, in aceeasi perioada, pe acelasi esantion, cu aceeasi marja de eroare si cu... aceleasi intrebari. Recentele sondaje ce au invadat scena politica se inscriu exact pe aceasta linie. Pe linia procentelor “la comanda”. Popularitatea presedintelui Basescu reprezinta in continuare o miza uriasa. Spre exemplu, CURS (nimeni altul decat institutul condus pana mai ieri de actualul consilier prezidential Sebastian Lazaroiu) il crediteaza pe aceasta cu un generos procent de 55% la capitolul incredere a populatiei, in timp ce Gallup il claseaza pe presedinte sub limita majoritatii simple, “acordandu-i” acestuia doar 43%. Situatia devine ridicola dupa ce un nou sondaj al IPP releva ca in cazul in care maine ar avea loc alegeri, presedintele Basescu ar obtine nu mai putin de 65,8%. Exemple elocvente in acest sens, care ne scutesc de alte comentarii, abunda in aceste sondaje. Apropierea alegerilor pentru PE face explicabil acest “fenomen”, miza fiind bulversarea totala a bietului alegator, cel care devine important... o data la 4 ani.

Dat fiind faptul ca opiniile sunt un indicator al atitudinilor, dar si al comportamentului potential al oamenilor, sondajele de specialitate au si menirea de a edifica factorii de decizie asupra prioritatilor politice si sociale ale populatiei, la un anumit moment, constituind totodata si un adevarat barometru pentru partidele politice, in vederea stabilirii propriiilor prioritati de sensibilizare a electoratului. De exemplu, o linie ascendenta a procentelor acordate unui partid, pe o anumita perioada de timp, nu inseamna altceva decat o aprobare din partea populatiei a politicilor promovate de acel partid, pe cand una descendenta, viceversa... Nimic mai simplu de descifrat si de interpretat, insa Romania nu este tara lucrurilor simple, ba chiar am putea spune, daca ne luam dupa cifrelele prezentate simultan de institutele de sondare a opiniei publice, ca Romania este tara realitatilor multiple. In ultimele patru zile, au fost date publicitatii trei sondaje realizate de institute de specialitate diferite. Foarte diferite! Atat de diferite incat, diferentele inregistrate la nivelul cifrelor in dreptul unor teme comune nu se pot inscrie nici macar in marjele de eroare caracteristice unor tari bananiere. Cel mai izbitor exemplu este cel al popularitatii presedintelui Romaniei, care in cazul sondajului Gallup este pe un trend puternic descendendent de la data referendumului incoace, inregistrand o scadere de peste 30 de procente la capitolul increderii populatiei, la nivel maxim (43%) in timp ce sondajul CURS il crediteaza doar cu cateva procente peste majoritate (55%). Pe de alta parte insa, Institutul de Politici Publice precizeaza pentru presedinte un potential scor electoral de 65,8%. Pornind cifra prezentata de Gallup si comparand-o cu procentul prezentat de IPP putem constata, fara a fi nevoie de vreun specialist in domeniu, un incredibil decalaj de aproape 23%. Si, de regula, cifra de incredere a poputiei se situeaza la un nivel superior intentiei de vot, insa in cazul de fata, optiunile romanilor par absolut haotice. Nici macar o astfel de personalitate, sa zicem, puternic nonconformista, cum este cea a presedintelui, nu poate genera o fluctuatie atat de semnificativa in opiniile romanilor, de la o zi la alta! Un alt procent extrem de interesant il vizeaza si pe premier.

”In viziunea Gallup” premierul sare, precum un performer olimpic, de la un 21% procente de aprobare pentru modalitatea in care isi exercita atributiile la... 41%, pe interval foarte scurt de 3 luni, mai - iulie. Si asta in conditiile in care, IPP sustine ca 64,7% dintre romani doresc un alt Guvern, “format din experti independenti, neinregimentati politic”, dar si ca un procent chiar mai mare de romani considera ca presedintele Basescu, deci un oponent si un critic declarat al premierului, ar trebui sa conduca mai des sedintele de Guvern. La capitolul incredere a populatiei, Tariceanu beneficiaza de 21% dintre optiuni, conform Gallup, iar CURS il crediteaza chiar cu un procent in plus, in timp ce IPP nici macar nu-l consemneaza printre personalitatile preferate de populatie.

Pe de alta parte, rezultatele sondajului IPP releva ca mai bine de trei sferturi dintre romani asteapta de la Guvern (liberal si declarat de dreapta, in cazul de fata!) aplicarea unor masuri de protectie sociala, caracteristice mai degraba stangii decat dreptei. Romanii cred, spune IPP, ca printre preocuparile Executivului, prioritare ar trebui sa fie domenii precum sanatarea, agricultura, educatia, dar si starea economiei, investitiile si cheltuielile bugetare, migratia fortei de munca in Occident, precum si problema elaborarii politicilor sociale vizavi de persoanele defavorizate. Daca romanii doresc o guvernare de dreapta sau de stanga, devine din ce in ce mai greu de precizat, in conditiile in care, populatia reclama stringenta unor masuri de factura social-democrata, dar isi exprima optiunile electorale pentru partide care, cel putin la nivel declarativ, se situeaza pe dreapta esichierului politic. Tot la capitolul “informare deficitara” se poate inscrie si optiunea electoratului pentru votul uninominal. Populatia opteaza pentru acest sistem de vot intr-o proportie insemnata, dar nu prea poate preciza macar vreun nume de parlamentar din propria circumscriptie. Evident ca aceasta ”nestiinta” este prezentata ca fiind un argument pro-uninominal. De altfel, iluzia conform careia votul uninominal le va aduce la usa casei parlamentarii, gata pregatiti pentru a le consemna si rezolva problemele de zi cu zi, este cultivata subtil si prin acest de gen de intrebari, ce vizeaza, de exemplu, numarul de intalniri directe cu legiuitorii din circumscriptie. Prin analogie, am putea presupune existenta unor adevarate relatii de prietenie intre alegatori si primarul unei localitati, care (nu-i asa?), a fost ales tot uninominal...

Tot IPP pune si problema parlamentului unicameral, idee la care adera aproape trei sferturi dintre romani. Sondajul nu precizeaza, insa, si procentul respondentilor care ar putea da informatii exacte asupra rolului si atributiilor actuale ale fiecarei Camere in parte. IPP mai propune pentru reflectie si alte teme interesante, precum aprobarea masiva a electoratului vizavi de comportamentul sefului statului, in ciuda faptului ca un procent imens, de 86,4% dintre persoanele intervievate, considera ca actuala relatie a presedintelui cu premierul afecteaza bunul mers al lucrurilor in tara. Mai mult chiar, daca ar fi sa ne luam dupa procentele prezentate de IPP, o majoritate insemnata din populatie, sustine ca presedintele ar trebui sa fie mai liber in exprimare... Sa insemne acest “mai liber in exprimare” iesirea presedintelui din litera DEX-ului, ca modalitate de dialog cu celelalte institute ale statului? O enigma generata, mai mult ca sigur si de ambiguitatea, voita sau nu, a intrebarilor promovate in sondajele de opinie de prestigioasele noastre institute de specialitate.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe