Sustinerea unui candidat cu sanse reale pentru Cotroceni sau ramanerea la guvernare - dilema care va marca PSD in 2009, dupa ce anul trecut a adus pentru social-democrati o premiera istorica, apropierea de PD-L si de inamicul traditional-Traian Basescu.

In anul care s-a incheiat, PSD si-a jucat bine cartea de partid de opozitie: a impus liberalilor cresterea pensiilor, a promovat majorarea salariilor profesorilor, a realizat un scor onorabil la locale, in ciuda lipsei declarate de fonduri. Potrivit NewsIn, sistemul de vot uninominal, care a adus pierderi semnificative din cauza redistribuirii, adoptarea mesajului social si de catre partidele rivale -PD-L si PNL -, dar si unele probleme organizatorice provenite din faptul ca nu a existat o campanie unitara au impiedicat PSD sa se detaseze drept castigatorul net al alegerilor parlamentare. Nici PD-L nu si-a putut aroga trofeul, asa ca, in conditiile in care PNL a impus conditii de neacceptat pentru primele doua clasate, cei doi mari rivali au ajuns sa-si dea mana intr-o coalitie denumita sau catalogata drept "compromis care nu compromite", "uniune pentru interesul national" sau "mezalianta".

In decembrie 2008, nimic nu parea a mai aminti ca liderii PSD spuneau cu doar un an in urma ca Traian Basescu conduce un "stat politienesc”, sau ca ”Palatul Cotroceni este cupola protectoare a mafiei lui Traian Basescu”. Democrat-liberalii au lasat si ei la o parte ranchiuna, dandu-si mana cu cei care au contribuit la scoaterea lor din guvernul Tariceanu. Liderii de la PD-L s-au transformat din „cozile de topor ghidate de la Cotroceni”- unul din multele apelative ale lui Mircea Geoana pentru pedisti in 2007 - in "parteneri firesti de dialog". Intrarea PSD la guvernare alaturi de PD-L nu trebuie insa interpretata in totalitate ca o surpriza, intrucat scenariul unei guvernari comune parea pe punctul de a fi pus in scena inca din 2007, dupa depunerea motiunii de cenzura a PSD, respinsa la limita in toamna.

Insa, dincolo de mesaje razboinice, arsenal de campanie si de talk-show-uri, cele doua partide au gasit in 2008 interesul comun ce le-a manat unul spre altul - impartirea puterii. Iar contextul reprezentat de criza globala le-a servit drept pretext pentru aceasta apropiere, noteaza NewsIn.

Mariajul politic cu PD-L nu a fost insa o alegere usoara pentru PSD, in conditiile in care opozantii din interior erau oameni cu greutate in partid - Ion Iliescu si Adrian Nastase -, iar amintirile dureroase ale razboiului cu Traian Basescu erau inca proaspete. In final, nevoia de fonduri pentru organizatiile secatuite financiar dupa patru ani de opozitie a cantarit mai mult in fata fricii de Traian Basescu. Pana si Iliescu accepta cu intelepciune ca „daca ti-e frica de lup, nu intri in padure”, sau, in traducere, daca te temi de Basescu, poti sta ca pana acum, in opozitie.

Argumentul cel mai vehiculat de adversarii unei guvernari alaturi de PD-L a fost acela ca o alianta cu partidul prezidential este sinonima cu o capitulare in fata lui Basescu la prezidentialele din 2009. Din acest punct de vedere, perioada de dinainte de alegerile pentru functia suprema in stat va fi una decisiva pentru viata interna a PSD, intrucat ii va pune pe social-democrati in fata unei dileme: participarea cu sanse reale la cursa prezidentiala sau ramanerea la guvernare.

  • Scenariul 1. PSD alege puterea, iar Cotroceniul ramane o batalie formala

PSD a intrat in coalitie cu PD-L stiind ca, daca Traian Basescu nu ar fi dorit aceasta constructie, probabil ca ea nu s-ar fi produs. Intrarea la guvernare cu partidul presedintelui in locul unei coalitii cu PNL, ce necesita eforturi si lupta de uzura, a fost poate si o recunoastere a rolului pe care Basescu il joaca in viata partidelor.

Deocamdata, avand in vedere ca Traian Basescu pare in continuare un candidat redutabil, fara un competitor pe masura, si cunoscand precedentul din 2004, cand PSD s-a mobilizat mai putin pentru alegerile prezidentiale decat pentru cele parlamentare, e putin probabil sa se formeze in timp util un curent in partid care sa sustina iesirea de la putere, astfel incat PSD sa intre in campanie legitimat si cu un mesaj anti-Basescu credibil.

Cursa prezidentiala se anunta a fi oricum una dificila pentru PSD, mai arata NewsIn. In primul rand, partidul se confrunta de mai mult timp cu problema gasirii unui prezidentiabil - o persoana capabila sa-si asume intrarea in cursa, dar sa aiba si sanse la victorie. Pana si Adrian Nastase, care si-a construit in 2007 imaginea promovandu-se drept candidat la presedintie, pare ca da inapoi, el prevenindu-si colegii, potrivit unor informatii, ca nu va candida daca PSD ramane in Guvern alaturi de PD-L. Refuzul lui Nastase este perfect logic intrucat mesajul de campanie pentru orice contracandidat al lui Basescu trebuie sa fie un atac la adresa acestuia si a partidului pe care seful statului il reprezinta. In aceste conditii, este greu de crezut ca in mai putin de un an, PSD va gasi un prezidentiabil cu sanse in interiorul formatiunii.

In al doilea rand, miza prezidentialelor nu e din punct de vedere tactic una decisiva. Admitand ipoteza unei victorii - conditionata de iesirea prealabila din Guvern -, un eventual sef al statului provenit din PSD nu va putea garanta revenirea partidului la guvernare imediat dupa alegeri. Aceasta pentru ca eliminarea PD-L din Executiv ar fi foarte dificila avand in vedere ca democrat-liberalii detin postul de premier. Nimic nu l-ar impiedica pe Emil Boc sa repete scenariul patentat de Calin Popescu Tariceanu si sa se alieze cu celalalt adversar al PSD, PNL, astfel incat liberalii sa ocupe in Guvern locul lasat liber de social-democrati. De aceea, iesirea PSD din Guvern nu ar face decat sa creeze premisele reconstruirii Aliantei DA. Sansele acestei variante sunt legate si de evolutiile din interiorul PNL, unde exista posibilitatea ca, la congresul din vara, Calin Popescu Tariceanu sa fie invins de Ludovic Orban, cunoscut adept al unei noi apropieri de PD-L.

In conditiile in care un eventual castigator al PSD la Cotroceni nu ar aduce mai mult ca in prezent social-democratilor, prezidentialele din 2009 par sa nu le starneasca un interes prea mare tot mai puternicilor lideri din teritoriu, pentru care Cotroceniul e doar un simbol, in timp ce guvernarea aduce beneficii concrete: functii, contracte pentru sponsori si clientela si bani pentru autoritatile locale.

In consecinta, la o prima vedere, calculele par sa indice ca solutia cea mai avantajoasa pentru PSD e sa ramana la putere, chiar cu pretul unei infrangeri la prezidentiale.

  • Scenariul 2. PSD iese de la putere si merge cu un candidat puternic contra lui Basescu

Una din ipotezele opozantilor guvernarii cu PD-L, vehiculata inainte de semnarea intelegerii cu oamenii lui Boc si Stolojan, era ca PSD sa ramana in opozitie, sa permita investitura unui guvern minoritar al PD-L, pe care sa-l trimita apoi acasa printr-o motiune de cenzura, iar social-democratii sa castige prezidentialele printr-un candidat puternic. Scenariul presupunea insa inca un an de opozitie in care partidul ar fi trebuit sa stranga din dinti si sa nu se abata de la pasii stabiliti anterior.

Cum insa PSD se confrunta cu deja enuntata problema a absentei unui prezidentiabil, o victorie impotriva lui Traian Basescu ar putea fi asigurata doar de un candidat care sa adune atat sustinerea social-democratilor, cat si pe cea a liberalilor. Printre numele deja vehiculate in acest sens se numara cel al primarului Capitalei, Sorin Oprescu, si cel al guvernatorului BNR, Mugur Isarescu.

Sansele acestui scenariu, desi mai mici la prima vedere, ar putea creste in functie de eventuale evolutii posibile in prima parte a anului 2009. Astfel, implicarea din ce in ce mai vizibila a presedintelui Traian Basescu in activitatea guvernamentala ar putea conduce la pierderea identitatii PSD, care ar sfarsi prin a fi perceput ca partid-anexa. Fara indoiala, o asemenea evolutie ar aduce o scadere in preferintele electoratului, urmata de inevitabile nemultumiri in interiorul partidului, mai ales in tabara celor care nu se bucura in mod direct de avantajele guvernarii. Din aceasta perspectiva, alegerile europarlamentare din iunie vor constitui un test care va da masura castigurilor sau pierderilor electorale aduse de guvernarea alaturi de PD-L. Un rezultat mult sub asteptari poate determina o revenire in forta a ideii iesirii de la guvernare ca solutie pentru pastrarea identitatii PSD.

Nu este de neglijat nici ipoteza aparitiei unor conflicte in interiorul guvernarii pe modelul existent in toate coalitiile care au condus Romania dupa 1989. Aceste conflicte pot aparea din diferentele de viziune asupra unor politici publice, dar si din motive ce tin de interesele personale sau de grup ale unor lideri ai PSD si PD-L. In acest sens, trebuie luat in seama felul in care se vor solutiona problemele cu justitia ale unora din reprezentantii PSD (in context trebuie amintita prelungirea peste masura a negocierilor pentru desemnarea ministrului Justitiei din Guvernul Boc). Coliziunea intereselor economice ale grupurilor din jurul celor doua partide de guvernamant poate fi o alta cauza a unui eventual conflict care sa culmineze cu divortul dintre PSD si PD-L, bineinteles sub masca unor pretinse neintelegeri legate de principii si directii de actiune.

Iesirea PSD de la guvernare poate avea loc nu numai inainte de alegerile prezidentiale, ci si la un anumit interval dupa acestea. Ipoteza a fost vehiculata de altfel inca inaintea cooptarii PSD in Guvern, cand s-a spus ca atragerea social-democratilor reprezinta o modalitate prin care Traian Basescu sa-si asigure realegerea in functia de presedinte. Un asemenea scenariu pare sa fie mai probabil in cazul unei atitudini neloiale a PSD fata de Basescu, ce s-ar putea incheia fie cu o victorie la limita a acestuia, fie chiar cu infrangerea actualului presedinte. E de presupus ca ambele finalitati, survenite pe fondul unei pasivitati a PSD (asa cum s-a intamplat la alegerile de la primaria Capitalei din 2008, cand, desi s-a vorbit de o intelegere intre PSD si PD-L care sa faciliteze victoria lui Vasile Blaga, electoratul PSD l-a votat masiv in turul doi pe Sorin Oprescu), ar aduce inevitabil represalii din partea actualului sef al statului. Simtindu-se tradat de partidul pe care l-a acceptat la guvernare in pofida vointei propriului electorat, Traian Basescu ar putea incerca eliminarea social-democratilor din Executiv. Ramas presedinte, acestuia i-ar fi mai usor sa ceara PD-L sa renunte la partenerul de guvernare. Acelasi lucru l-ar putea face Basescu si daca ar pierde cursa prezidentiala in favoarea unui candidat sprijinit voalat de PSD. Ramas doar cu PD-L, actualul presedinte ar putea fi tentat sa forteze crearea unei noi majoritati parlamentare impreuna cu UDMR si cu cativa transfugi de la PSD si PNL, care sa sustina un eventual Guvern Boc II.


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.