Kundera le transmite cehilor ca a ales statutul de scriitor francez

Kundera a declinat, saptamana trecuta, invitatia de a lua parte la un colocviu international care-i era dedicat si care, pentru prima data, avea loc in Cehia, chiar la Brno, orasul natal al scriitorului. In scrisoarea de refuz, citata de "Nouvel Observateur", Kundera a multumit, cu umor, pentru "celebrarea necrofila", insarcinandu-l pe prietenul sau Guy Scarpetta sa transmita dorinta sa de a fi prezentat ca scriitor francez, asa cum el insusi se asuma.

"Kundera (...) vorbeste despre lumea reala intr-un mod care nu este politic, dar care poate interoga limitele politicului", a descris scriitorul Guy Scarpetta unul dintre leit-motivele lui Kundera. Academicianul Thomas Pavel incearca o alta justificare a gestului lui Kundera, trimitand chiar la ultimul text al acestuia, "Une Rencontre": "Exact ca in secolul al XVIII-lea (...) Erau oameni care circulau, de exemplu francezii, adeseori protestanti care locuiau in Olanda. Era vorba despre cetateni ai Republicii literelor".

Exilat in Franta din 1975, Kundera vorbeste putin, laconic chiar, despre propriul trecut, biografia oficiala amintind doar ca s-a nascut in Moravia, la Brno, intr-o familie de muzicieni. Tanarul Kundera s-a apropiat de marxism si s-a inscris in Partidul Comunist la 20 de ani. Exclus pentru an, revine in partid si-si publica prima scriere, un volum liric intitulat "Omul, aceasta mare gradina" (1953) si inca doua lucrari in proza: "Ultimul mai" (1955, dedicat lui Julius Fucik, unul dintre eroii rezistentei comuniste din Cehoslovacia in cel de-al doilea razboi mondial) si "Monologuri" (1957).

Pana in mai 1968, este cunoscut ca unul dintre reformatorii din interior ai partidului comunist, dar episodul '68 il arunca in dizgratie, iar Kundera emigreaza in Franta, unde publica imediat, la prestigioasa editura Gallimard, romanul "Gluma". Franta, care tocmai se trezea din utopia comunista, il adopta pe scriitor, care preda, pe rand, la Rennes 2 si la Ecole des hautes Etudes. Continua sa scrie in limba natala, iar romanele sale devin etaloane pentru literatura de sub comunism. Abia in 1985, apare primul roman al lui Kundera scris in limba tarii de adoptie, "Lentoarea" (1995), urmat de romanul "Identitatea".

In octombrie 2008, saptamanalul praghez "Respekt" l-a acuzat pe Kundera de delatiune, intelegand indepartarea de tara a scriitorului prin prisma sentimentului de vinovatie pe care acesta l-ar resimti. Potrivit hebdomadarului, Kundera l-ar fi turnat serviciilor de politie politica pe Miroslav Dvoracek, care a fost ulterior arestat si incarcerat timp de 14 ani. Milan Kundera a comentat atunci laconic dezvaluirile, negand orice delatiune.

In aprilie 2009, scriitorul ceh Martin Danes a scris un articol, intitulat "De ce cehii il detesta pe Milan Kundera", sugerand ca intre scriitor si propriul lui popor exista distante de neparcurs. Cehii nu pot ignora nici banuiala ca scriitorul ar fi colaborat cu institutiile comuniste, dar nici nu pot sa-i ierte exilul benevol, prelungit si dupa caderea regimului comunist, scria Danes.

Nici tensiunile dintre Kundera si Vaclav Havel, marcate de polemici publice privind interpretarea evenimentelor din 1968, nu-l ajuta pe scriitor sa recastige inima compatritilor sai, mai ales ca, in divergentele cu Havel, acesta joaca rolul patriotului sacrificat pentru tara, iar Kundera pe cel al "egoistului care traieste doar pentru sine". De altfel, in cei 13 ani in fruntea statului, Havel a decorat zeci de personalitati culturale, dar nu a amintit niciodata numele lui Kundera.

In octombrie 2007, Milan Kundera nu a revenit in Cehia, pentru a primi distinctia literara nationala, invocand, atunci, probleme de sanatate. Este, insa, la fel de adevarat, ca niciun oficial ceh nu s-a deplasat la Paris, pentru a-i transmite premiul.

---

Despre autor: