Nouvel Observateur: 'Consumul de Cioran trebuie facut in doze mici'

Dupa ce, la aparitia cartii, cotidianul "Le Figaro" a dedicat ample spatii de comentarii simpatiei hitleriste a tanarului Cioran, acum, Le Nouvel Observateur reia episodul numit antisemit, prin vocea scriitorului Philippe Sollers.

"Cum a putut acest viitor admirator al lui Beckett, cu lecturi teologice si mistice, sa faca propaganda fascista?", se intreaba, intr-o nuanta retorica, Sollers, rezolvand contradictia prin trimitere nu la cultura nationala a Romaniei, ci, mult mai uman, la angoasele prin care, fara doar si poate, este experimentat nihilismul. Autorul aduce in discutie figura mamei, ca dovada ca framantarile lui Cioran sunt mai degraba structurale decat politice. "I-am mostenit defectele, melancolia, contradictiile. Tot ce ea a fost este agravant si exasperant in mine", marturisea chiar Ciroan.

Suntem in anii '30, cand Emil Cioran, un tanar frumos, viseaza la marea revolutie, detestandu-si tara si asteptand marea revelatie. Iat-o, scrie Sollers, in persoana Fuhrerului, pe care Cioran il descopera la Berlin, la numai 22 de ani. Autorul articolului a facut un pas in plus, descoperind in presa romaneasca a vremii articole ce ii aduc elogii lui Hitler: "Niciun om politic al lumii actuale nu mi-a inspirat atata simpatie si admiratie ca Hitler" (Emil Cioran, articol in "Vremea"). Transpunerea locala a nazismului se numeste Garda de Fier, o miscare brutala, antisemita, vinovata de crude asasinate, descrie autorul articolului miscarea de extrema dreapta din Romania. Derapajul extremist continua pana in 1940, cand Cioran dezvolta un cult pentru Zelea Codreanu (supranumit "Capitanul", noteaza Sollers). "Cu exceptia lui Iisus, niciun mort nu a fost mai viu printre vii", ar fi notat Cioran.

Emil Cioran nu s-a vindecat singur de maladia extremismului, iar acest lucru pare a nu fi fost posibil fara infierea lui de catre Franta, scrie Sollers, convins ca abandonarea limbii materne este momentul decisiv al revenirii filosofului la normalitate. "Conversia la limba franceza i-a permis metamorfoza", pentru ca din 1947, adica din momentul in care isi scrie aforismele in franceza, Cioran abandoneaza simpatiile de dreapta. "Nu locuim o patrie, ci o limba. O patrie este de gasit acolo, nicaieri in alta parte", rasuna vorbele lui Cioran, intarind parca virtutile salvatoare ale limbii franceze.

Textul lui Sollers este echilibrat, in ciuda faptului ca se afla in cautarea unor raspunsuri-reteta. Cioran ramane autorul care reuseste sa scrie intr-o franceza extraordinara, "mai bine decat orice francez" si ale carui profetii se indeplinesc treptat. In 1987, intr-o intrevedere cu Laurence Tacou, Cioran vedea Notre-Dame transformata in moschee in 50 de ani, iar cultura Americii latine ca pe o forta salvatoare.

Dincolo de toate, articolul da una dintre cele mai subtile si mai pline descrieri a lui Emil Cioran: "Acest mizantrop absolut, care a reusit sa traiasca sarac, refuzand onorurile si premiile, student etern, sfant fara religie, nihilist ultra-lucid care nu depune armele decat in fata lui Bach, cel care aproape ca-l face sa creada in Dumnezeu".

Articolul din Le Nouvel Observateur se incheie cu un avertisment, aidoma reclamelor TV: "Consumul de Cioran trebuie facut in doze mici. Doua-trei fragmente sunt regenerative".

Cioran avea 22 de ani in momentul ascensiunii la putere a lui Hitler. In 1933, o bursa in Germania il apropie de nazism. "Ma entuziasmeaza chiar si ordinea politica de aici", i-ar fi scris la acea vreme Cioran lui Mircea Eliade. Dupa revenirea in tara, scrie febril trei carti - "Pe culmile disperarii" (1934), "Cartea amagirilor" (1936) si "Schimbarea la fata a Romaniei" (1936). In 1941, Cioran se exileaza in Franta si ramane apatrid pana la moartea sa, in 1995.

In 1990, Cioran revizuieste editia romaneasca a "Schimbarii la fata a Romaniei", scriind o noua prefata, in care justifica radierea unor fragmente prin caracterul pretentios si ridicol al acestora.

"Schimbarea la fata a Romaniei" ("Transfiguration de la Roumanie ", L'Herne 2009) este cartea tuturor tentatiilor: fascista, anarhista, totalitara si, ca atare, un document istoric important, scria eseistul Alain Finkielkraut, intr-un articol din "Le Figaro". Alaturi de acest titlu, editura L'Herne a tradus, tot in premiera, cartea "Despre Franta" ("De la France").

Philippe Sollers, pseudonimul lui Philippe Joyaux, este un reputat autor francez contemporan, fondatorul revistei "Tel Quel " (a editurii du Seuil) si al revistei editurii Gallimard, "L' Infini". Este laureat al premiului Médicis, in 1961.