iPod-ul uman

Cu aproape 25 de ani in urma, Adam Ockelford preda o lectie de pian unei fetite de la scoala pentru orbi Linden Lodge din Wandsworth, in sud-vestul Londrei. In acelasi timp, un tanar cuplu impreuna cu fiul lor in varsta de cinci ani, care faceau turul scolii, au patruns in sala de muzica. Cateva clipe mai tarziu, baietelul s-a smuls din stransoarea parintilor si a alergat spre pian. A impins-o pe eleva de pe bancuta, trantind-o violent la podea. "Parea ca o masinarie programata sa cante. A inceput sa loveasca clapele puternic, cu pumnii si coatele", isi aminteste profesorul Ockelford. "La inceput am zis ca este putin intr-o doaga. Dar deodata am realizat nu numai ca el canta <<Don't Cry For Me Argentina>>, dar, pe deasupra, mai adauga acorduri in plus, pentru a-i oferi mai multa muzicalitate piesei. Atunci mi-am dat seama ca in fata mea nu se afla un nebun, asa cum crezusem la inceput. Ma aflam in prezenta unui geniu". Toate acestea se intamplau in 1985.

Canta absolut orice

In prezent, Derek Paravicini se pregateste de primul concert intreg, acompaniat de o orchestra, intr-o serie de aparitii organizate in Bristol si Londra. Geniul muzicii, acum ajuns la varsta de 30 de ani - poreclit "iPod-ul uman" -, s-a nascut cu 14 saptamani inainte de termen. Cu toate ca tratamentul cu oxigen primit atunci i-a salvat viata, creierul lui a fost deteriorat, barbatul suferind acum de un grav deficit de invatare si de autism. E orb, nu poate citi in limbajul Braille, nu prea poate numara, darmite citi muzica. Cu toate aceste dizabilitati, Paravicini poseda un dar uimitor: poate canta absolut orice, dupa o singura auditie. Pentru Ockelford, care acum preda muzica la Universitatea Roehampton, viitoarele concerte ale acestuia marcheaza o noua etapa a prieteniei deosebite care ii leaga pe cei doi - incepute in momentul in care micutul geniu a dat navala in sala de muzica a acestuia, cu 24 de ani in urma.

---

Despre autor: