In 1997, Bill Clinton era primul presedinte american care vizita Romania dupa caderea regimului comunist. La Bucuresti era vara, dar nu acesta era motivul pentru care seful statului de atunci, Emil Constantinescu, isi tampona de zor fruntea cu batista

Semnificatia, dar mai ales miza vizitei l-ar fi facut pana si pe un halterofil sa simta puseuri de emotie si o indiscreta transpiratie. Cand Clinton traversa Capitala spre Cotroceni, se implineau trei zile de la invitarea doar a Poloniei, Cehiei si Ungariei de a adera in primul val la NATO. Romania insa nu se dezmeticise inca de pe urma esecului neinvitarii si avea nevoie de multe, multe incurajari pentru a depasi momentul depresiv. Apoi, lucrurile s-au schimbat total. Vizitele pe relatia Washington-Bucuresti, devenita intre timp "axa" strategica, s-au inmultit in ambele sensuri.

Acest du-te-vino a culminat cu sosirea la Bucuresti, e drept, pentru cateva ore, in noiembrie 2002, a presedintelui George W. Bush. De data asta, vizita intervenea imediat dupa summitul NATO de la Praga, unde Romania fusese in sfarsit invitata sa devina membru cu drepturi depline al Aliantei. Este momentul in care Bush arata cu degetul spre celebrul curcubeu aparut exact in timpul discursului sau din Piata Universitatii. In spatele acestui "curcubeu", privit metaforic ca simbol al relatiilor renascute intre SUA si Romania, si inlocuit ulterior cu expresia favorita a lui Traian Basescu, cea de "axa Bucuresti-Londra-Washington", se afla multi ani de lobby intens. Unul la care au contribuit zece companii americane exact in perioada 1997-2005.

Pe factura incasata de acestea de la Bucuresti scrie mai mult de trei milioane de dolari. Suma include insa numai onorariile raportate de respectivele firme, conform legislatiei americane. In realitate, platile au fost mult mai mari. In jurul banilor cheltuiti pentru "interesele" Romaniei in Statele Unite, se invart nume precum cel al lui Adrian Nastase. Dar si ale unor firme americane, mai mult sau mai putin obscure, care au incasat bani de la Guvernul roman. Semne de intrebare se ridica acum in ce priveste motivele pentru care unele dintre acestea au "uitat" sa raporteze la Departamentul de Justitie sumele primite. Printre firmele care nu au raportat onorariile, se numara Lincoln Park, Dutko Group Companies Inc. si Hall, Dickler, Kent, Friedman & Wood. Nimeni nu stie, nici macar acum, cati bani au incasat acestea de la autoritatile romane.

Secretele lobby-ului pentru Romania in Statele Unite ale Americii

Romania a cheltuit, in perioada 1997-2005, mai mult de trei milioane de dolari pe contracte cu firme de lobby, pentru a-si imbunatati imaginea in SUA, pentru a face mediul de afaceri roman cunoscut si pentru a atrage mai multi turisti. Aderarea la NATO a fost una dintre prioritatile politicii externe ale Romaniei dupa caderea Cortinei de Fier. In 1997, cand tara noastra nu a fost invitata sa adere in primul val dupa summitul de la Madrid, Guvernul de la Bucuresti cheltuise deja 416.334 de dolari pe lobby pentru aderare, printr-un contract cu firma JWI, L.L.C din Washington, D.C.

Potrivit documentelor de la Departamentul de Justitie din Washington, compania americana se angaja sa se intalneasca "cu membrii Congresului si stafful lor, cu reprezentanti ai partii executive si legislative, pentru a discuta probleme legate de clientul strain (Romania), precum ajutorul strain, legislatia de aparare si interesele comerciale". Cativa ani mai tarziu, Romania s-a alaturat celorlalte noua tari aspirante din grupul de la Vilnius si a angajat firma de lobby Orion Strategies LLC, pentru a "oferi servicii de consiliere si consultanta privind candidatura Romaniei", potrivit acelorasi documente.

Intre 2001 si 2004, Orion Strategies a primit de la Guvernul roman suma de 400.589 de dolari pentru serviciile prestate. Nadia Crisan, diplomat in cadrul Ambasadei Romaniei la Washington, a spus ca au existat mai multe oferte facute grupului de la Vilnius, dar tarile au decis sa aleaga Orion Strategies LLC, considerand ca expertii ei sunt cei mai "conectati". "Ne-am atins obiectivul", a spus Crisan, adaugand ca Orion Strategies a contribuit la sustinerea, in Congresul american, a propunerii de crestere a fondurilor de securitate acordate Romaniei de la 10,5 milioane de dolari in 2001 la aproape 26 de milioane de dolari in 2005. Randy Scheunemann, presedintele Orion Strategies LLC, a fost consilier pe probleme de securitate nationala pentru Trent Lott si Bob Dole, fosti lideri ai grupului majoritar din Senatul american. Scheunemann "ne-a ajutat foarte mult", afirma Crisan.

Reprezentantii Orion Strategies LLC nu au fost disponibili pentru comentarii legate de contractul de lobby cu Romania. Paige E. Reffe este unul dintre cei care au facut lobby pentru intrarea Romaniei in NATO in 2002 si 2003, primind 304.700 dolari pentru ca "a oferit consiliere legata de relatiile bilaterale dintre SUA si Romania, inclusiv aderarea la Uniunea Europeana", conform documentelor de la Washington. Reffe si Scheunemann fac parte din Consiliul de directori al Proiectului pentru Democratiile in Tranzitie (Project on Transitional Democracies), organizatie neguvernamentala fondata in 2002, care doreste sa "accelereze reforma in democratiile din Europa de dupa 1989 si sa devanseze data integrarii acestor democratii in structurile euro-atlantice," potrivit site-ului organizatiei.

Un alt grup de lobby pentru aderarea Romaniei la NATO, McGuireWoods Consulting, LLC a primit 344.698 dolari intre 2001 si 2004. Reprezentantii McGuire Woods nu au fost disponibili pentru a discuta contractul cu Romania.


Despre autor:

Capital

Sursa: Capital


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.