Editorial - Dictatura continua

Sintem in al doilea an sau a doua zi de dictatura Basescu. Nu e clar cit timp a trecut de la asasinarea democratiei.

Dan Voiculescu si Corneliu Vadim Tudor ne-au adus aceasta veste infricosata, dar nu au clarificat calendarul noii noastre robii. Asa sint ei, imprecisi cu vremurile. Inainte de 1989, cind ei se chinuiau in versuri si in conturi bancare democratice, noi ne lafaiam in tiranie. Acum, dupa 1989, datoram acestor doi barbati politici, oteliti moral de soarele Ciprului si versul la metru, demnitatea civica pe care am ocolit-o prea multa vreme.

Noii nostri disidenti democrati nu sint, din fericire, personaje tragice. Voiculescu si Vadim predica din Parlament si au, acolo, multa trecere. Cuvintul lor bine cugetat si tipatul lor temerar nu se risipesc in vint. Odinioara, Doina Cornea cara dupa ea, intr-un atelaj ponosit, naivitati pustesti si o singuratate de epava. Acum, Vadim Tudor si colegul lui de instinct democratic se bizuie pe sprijinul unei majoritati parlamentare ferme. Aceeasi majoritate care a sarit la arme in apararea democratiei si cind a blocat dreptul de ancheta anticoruptie asupra parlamentarilor si cind a pus pieptul in apararea colectiilor de arta si termopane Nastase-Zambaccian. Printre toti nelinistitii care s-au strins sub flamura Va-Vo, lasindu-si vraiste afacerile, companiile si calatoriile, liberalii au, desigur, meritul cel mare. Sa nu-l lasam nerasplatit. Ar insemna sa-i ingropam pe Bratieni a doua oara.

Presedintele Basescu a primit demisiile inaintate de trei sefi de servicii secrete. Trioul isi dovedise cu stralucire ineptia. Omar Hayssam plecase din tara, doar un pic mai precaut decit cutare om de rind care sare in tren fara bilet si-si face socoteala, buna, ca se va tocmi cu nasul. Demisiile n-aveau nimic neclar sau discutabil. In fond, cei trei au reusit sa urce in tren o natie intreaga. Daca Hayssam da, noi de ce nu? Aici, in plin faliment CFR, apar si liberalii. Cu o observatie de geniu: cei trei n-au demisionat legal, iar presedintele Basescu a imbrincit autoritatea Parlamentului. Apoi, Birourile Permanente au votat, entuziast, mentinerea celor trei in functie.

Foarte pe scurt, asta inseamna moartea unui partid si garantia unui viitor pervers. Partidul e neimportant sau asa l-au facut cei care au reusit sa-l arunce de pe Palatul Victoria, dupa mai multe incercari. Nu avem nevoie de liberali ca sa avem si liberali, ci doar daca ne putem bizui pe convingerile lor. Iar asta nu se mai poate. Acum un an, acum sase luni, acum o luna si chiar acum un minut, liberalii soseau la serviciu cu o singura cerere: presedintele Basescu trebuie sa ii indeparteze pe sefii serviciilor secrete, altfel va deveni sau se va dovedi prizonierul lor. Aceiasi oameni tulburati de inhaitarea presedintelui cu sefii serviciilor secrete apar acum in Parlament si impun, prin vot, mentinerea lor. De aici viitorul pervers. Statul roman n-are realitate. Institutiile, regulile si valorile sale sint un vehicul. Dar asta e, inca, putin. Ce am aflat, la 16 ani de la marea despartire de lumea gresita, e ca trecerea spre alte vremuri nu conteaza. Acest soi de nemiscare se intimpla cind cineva poate fi, in mod atit de natural, indiferent la directia de inaintare a lumii romanesti. Mai mult, nemiscarea nu are nici macar scuza indolentei, caci ea se cladeste voluntar si doldora de explicatii. Reinsurubarea sefilor serviciilor secrete a alunecat pe un ghivent cu desavirsire legal. Parlamentarismul a fost pus la treaba pentru a slabi puterea de schimbare si pentru a opri insanatosirea statului. Aici e perversiunea. Sintem locuitorii unei vieti politice fara alt viitor decit consumul. Sacre sau doar bine simtite, regulile lumii democratice sint, acum, la noi, doar alibiuri si pretexte. Parlamentarismul ingrasa obsesia liberalilor care-si doresc puterea oriunde si alaturi de oricine. Democratia insasi e o vorba din ultimul volum de ode al lui Vadim Tudor si un pumn din drojdia care umfla conturile lui Voiculescu. Cine a spus ca nu traim sub dictatura?

---

Despre autor: